Definitie Sătul -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SĂTÚL, -Ă, satui, -le, adjectiv
1. Care si-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a saturat; saturat. ♢ (Substantivat) Satulul nu crede celui flamand.
2. Figurativ Satisfacut de ceva, multumit.
3. Figurativ Care a ajuns la saturatie, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Limba Latina Satulius.

Varianta definitie 2: Satul antonim: flamand

Varianta definitie 3: SĂTÚL adjectiv verifica cuvantul: multumit, satisfacut, saturat.

Varianta definitie 4: SĂTÚL substantiv verifica cuvantul: abundenta, belsug, bogatie, imbelsugare, indestulare, prisos.

Varianta definitie 5: SĂTÚL adjectiv
1. mancat, saturat, (popular) ospatat, (invechit si reg.) satiat, (regional) omiat. (Un om satul.)
2. verifica cuvantul: plictisit.
3. verifica cuvantul: dezgustat.

Varianta definitie 6: Satul adjectiv m., plural satui; f. singular satula, plural satule

Varianta definitie 7: SĂTÚL -a (-i, -e) 1) si substantival Care nu are senzatia de foame; caruia nu-i este foame. 2) figurat Care are dezgust, repulsie fata de ceva sau de cineva; dezgustat; lehametit. ♢ A fi - pana in gat a fi dezgustat complet. /<lat. satullus

Varianta definitie 8: Satul (satula), adjectiv –
1. Saturat, ghiftuit, plin. –
2. Obosit, istovit. – Mr., megl. satul, istr. satu.
Limba Latina satŭllus (Puscariu 1531; REW 7620) conform vegl. satoil, limba italiana satollo, prov. sadol, franceza saoul, cat. sadoll. – Derivat destul, adverb (suficient), in loc de de satul; indestula (var. destula, destuli), verb (a satisface, a multumi, a satura; a aproviziona, a asigura); indestulator, asj. (suficient); neindestulator, adjectiv (insuficient). – Conform: satura.
Din rom. provine bulgara destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvint destul de rar.