Tabernacul
Definitie, sens si explicatie
1Tabernacul, tabernacule, substantiv neutru
1. Cort portativ, sustinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei.
2. Dulapior sau cutie de argint (in forma de biserica), in care se pastreaza cuminecatura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din limba latina Tabernaculum, limba italiana Tabernacolo, franceza Tabernacle.
1. Cort portativ, sustinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei.
2. Dulapior sau cutie de argint (in forma de biserica), in care se pastreaza cuminecatura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din limba latina Tabernaculum, limba italiana Tabernacolo, franceza Tabernacle.
2Tabernacul substantiv (Termen Bisericesc)
1. cortul marturiei. (- la vechii mozaici.)
2. altar. (- intr-un templu mozaic.)
3. verifica cuvantul: chivot.
1. cortul marturiei. (- la vechii mozaici.)
2. altar. (- intr-un templu mozaic.)
3. verifica cuvantul: chivot.
3Tabernacul substantiv neutru, plural tabernacule
4Tabernacul -e n. 1) Cort portativ in care se tineau tablele legii la vechii evrei. 2) Cutie speciala (de argint) in care se pastreaza unele obiecte de cult. /<lat. tabernaculum, limba italiana tabernacolo, limba franceza: tabernacle
5Tabernacul substantiv neutru verifica cuvantul: Tabernacol.
6Tabernacul substantiv neutru
1. cortul in care erau tinute tablele legii la vechii evrei.
2. nisa in peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint in forma de biserica in care se pastreaza cuminecatura si unele obiecte de cult. (< limba latina tabernaculum, limba italiana tabernacolo)
1. cortul in care erau tinute tablele legii la vechii evrei.
2. nisa in peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint in forma de biserica in care se pastreaza cuminecatura si unele obiecte de cult. (< limba latina tabernaculum, limba italiana tabernacolo)