1
Țâfnă, țâfne, substantiv feminin (Popular)
1. Ifos, aroganță; trufie.
Arțag.
Expresie A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia. A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă.
2. Cobe (1). – Din neogreacă Tsifna.
1. Ifos, aroganță; trufie.
Arțag.
Expresie A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia. A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă.
2. Cobe (1). – Din neogreacă Tsifna.
DEX – dicționarul explicativ
2
Țâfnă țâfne feminin 1) popular Pornire spre ceartă; arțag.
A umbla cu țâfna în nas a) a fi întotdeauna gata de ceartă; b) a fi veșnic nemulțumit. A-i sări cuiva țâfna a se înfuria. 2) Purtare sfidătoare, obraznică; aroganță. /<neogreacă tsifna
A umbla cu țâfna în nas a) a fi întotdeauna gata de ceartă; b) a fi veșnic nemulțumit. A-i sări cuiva țâfna a se înfuria. 2) Purtare sfidătoare, obraznică; aroganță. /<neogreacă tsifna
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Țâfnă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat țâfnei; (ifose) plural țâfne
DOOM – dicționarul ortografic