1
Sfruntare, sfruntări, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; prin extensiune nerușinare, obrăznicie, impertinență. – Vezi Sfrunta.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sfruntare substantiv feminin Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; (prin extensiune) nerușinare, obrăznicie. [< Sfrunta].
DN – dicționar de neologisme
3
Sfruntare sfruntări feminin rar 1) vezi A sfrunta. 2) Atitudine obraznică și disprețuitoare. /vezi a sfrunta
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Sfruntare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat sfruntării; plural sfruntări
DOOM – dicționarul ortografic