Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Taină

1 * Cuvantul cu diacritice: táină
Cuvantul fara diacritice: taina

Definitie: TAINĂ, taine, substantiv feminin 1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ♢ Locutiune adjectiv si adverb (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ♢ Locutiune adverb În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Figurativ Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin. – Din limba slava (veche) tajna.

2 * Cuvantul cu diacritice: táină
Cuvantul fara diacritice: taina

Definitie: TAINĂ substantiv verifica cuvantul: ascunzătoare, ascunziș, cotlon, minune, miracol.

3 * Cuvantul cu diacritice: táină
Cuvantul fara diacritice: taina

Definitie: TAINĂ substantiv 1. verifica cuvantul: mister. 2. verifica cuvantul: secret. 3. secret, (învechit și popular) meșteșug. (Nu i-a putut smulge -.) 4. (Termen Bisericesc) mister. (- spovedaniei.)

4 * Cuvantul cu diacritice: táină
Cuvantul fara diacritice: taina

Definitie: taină substantiv feminin, g.-d. art. tainei, plural taine

5 * Cuvantul cu diacritice: táină -e
Cuvantul fara diacritice: taina

Definitie: TAINĂ -e f. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns încă de mintea omenească; mister; enigmă. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ♢ În - pe ascuns; în secret. De - intim. Sfintele -e (sau cele șapte -e) cele șapte ritualuri bisericești (botezul, căsătoria, mirul, spovedania, împărtășania, hirotonia și maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] limba slava (veche) tajna

6 * Cuvantul cu diacritice: táină -ne
Cuvantul fara diacritice: taina

Definitie: taină (-ne), substantiv feminin – 1. Secret, mister. – 2. Reținere, pudoare. – 3. Mister, sacrament. – 4. Secret, confidență. – 5. Conversație secretă, sporovăială, discuție. – 6. Loc ascuns, ascunzătoare, loc subteran. Sl. (sb., cr.) tajna (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98). – Derivat tainic, adjectiv (secret, misterios, ocult), din limba slava (veche) tainikŭ; tainiță, substantiv feminin (ascunzătoare, criptă, subteran), cu sufix -niță, conform botniță, scrumelniță (după Tiktin și Candrea, dintr-un limba slava (veche) tajnica); tăinos, adjectiv (învechit, misterios, secretos); tăinui, verb (a ascunde, a nu da pe față; a sta la taifas, a sta de vorbă); tăini (var. tăina), verb (a sta la taifas, a sta la taclale); tăineală, substantiv feminin (taifas, sfat); tăinit, substantiv neutru (taifas, sfat); tăinicie, substantiv feminin (mister, secret); tăinuitor); adjectiv (care tăinuiește); destăinui, verb (a dezvălui, a confesa), cu pref. des-.