Tartar
Definitie, sens si explicatie
1Tartar, tartaruri, substantiv neutru (În mitologia antica) Loc asezat in fundul infernului, in care se presupunea ca erau chinuiti cei care pacatuiau fata de zei: (in credinta crestina) iad, infern. – Slav (v. limba slava (veche) Tartarŭ din limba greaca (veche)).
2Tartar1 adjectiv (În sintagma) Sos tartar = maioneza picanta preparata cu mult mustar (cu capere si castraveti acri). – Din franceza [sauce] Tartare.
3Tartar2, tartaruri, substantiv neutru (În mitologia antica) Loc asezat in fundul infernului, in care se presupune ca erau chinuiti cei care pacatuiau fata de zei; (in credinta crestina) iad, infern. [Accentuat si: tartar] – Din limba slava (veche) Tarŭtarŭ.
4Tartar substantiv verifica cuvantul: iad, infern.
5Tartar adjectiv m., plural tartari; f. singular tartara, plural tartare
6Tartar substantiv neutru, plural tartaruri
7Tartar -uri n. 1) (in mitologia antica) Loc situat in fundul infernului, in care se credea ca erau chinuiti titanii aruncati acolo de Zeus. 2) pop. (in religia crestina) Loc de chinuri vesnice, unde se crede ca ajung, dupa moarte, sufletele celor pacatosi; iad; infern; gheena. /<sl. tarutaru, gr. tartaros
8Tartar, -ă adjectiv Tataresc. ♢ Biftec tartar = muschi fript foarte putin; sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneza pregatita cu galbenusuri de ou fierte tari, la care se adauga ceapa tocata fin si mustar. [< franceza tartare].
9Tartar adjectiv inv. tataresc. ♦ biftec - = muschi fript foarte putin; sos - = sos rece, foarte picant, din maioneza pregatita cu galbenusuri fierte, la care se adauga ceapa tocata fin, castraveti in otet, patrunjel verde si mustar. (< fr tartare)