Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tată

1 * Cuvantul cu diacritice: tátă
Cuvantul fara diacritice: tata

Definitie: TATĂ, tați, substantiv masculin 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ♢ Tată de familie = bărbat care are copii pe care îi crește; cap de familie. Tată mare sau tata-moșu = bunic. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Tată bun = tată adevărat. ♢ Locutiune adjectiv Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație. ♢ Expresie Calcă pe urmele lui taică-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele). Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său. Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se zice despre un om rău, lipsit de scrupule. Unde dă tata, crește carnea, se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor. Măi tată exclamație de uimire sau de satisfacție. 2. (La vocativ) Termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de noră socrului. 4. (Familiar) Nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune. ♦ (Pe lângă un nume de persoană) Nume dat unui neam etcetera 5. (În credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii. ♢ Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștine. ♢ Expresie (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală. 6. Figurativ (Familiar) Creator, făuritor, fondator. 7. (Glumeț) Cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți. [Nom. singular art.: tata și tatăl; gen.-dat. singular: tatii și tatei] – Limba Latina tata.

2 * Cuvantul cu diacritice: tátă
Cuvantul fara diacritice: tata

Definitie: TATĂ substantiv 1. părinte, (franțuzism) papa, (învechit și popular) taică, (popular) tătân, (învechit și reg.) nene, (regional) tataie, (prin Moldova) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilvania) tete, (familiar) bătrânul (art.), tati, (argotic) puriu. (Are - doi copii.) 2. tată-mare verifica cuvantul: bunic. 3. verifica cuvantul: Dumnezeu. 4. (Termen Bisericesc) tatăl nostru = (învechit și reg.) ocinaș.

3 * Cuvantul cu diacritice: tátă
Cuvantul fara diacritice: tata

Definitie: tată substantiv masculin, art. tata, g.-d. art. tatei/lui tata; art. tatăl (numai + atribut sau „Dumnezeu”), g.-d. art. tatălui; plural tați

4 * Cuvantul cu diacritice: tátă tați
Cuvantul fara diacritice: tata

Definitie: TATĂ tați m. 1) (și cuvânt de adresare) Bărbat considerat în raport cu copiii săi. ♢ - bun tată adevărat. --socru tatăl soțului sau al soției, privit în raport cu nora sau cu ginerele. - mare, --moșu bunic. Din - în fiu din generație în generație. 2) Bărbat de vârstă aproximativ egală cu a unui părinte. 3) (și ca termen de adresare a unui tânăr către un om mai în vârstă) Bărbat respectat și apropiat cuiva. 4) pop. Persoană care a inițiat un domeniu de activitate sau o realizare importantă. 5) Persoană care protejează pe cineva sau îi acordă un sprijin. 6) (în religia creștină) Creator a tot ce există; Dumnezeu. ♢ -l nostru numele unei rugăciuni la creștini. (A ști) ca (pe) „-l nostru” a ști (ceva) foarte bine; a ști pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] limba latina tata

5 * Cuvantul cu diacritice: tátă -ți
Cuvantul fara diacritice: tata

Definitie: tată (-ți), substantiv masculin – Părinte. – Varianta tătîne, plural tătîni. Mr. tată, plural tătîni, megl. tată, plural tătǫni, istr. tǫtę. Limba Latina tata (Diez, I, 413; Pușcariu 1718; REW 8596; Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu, Lr., 281), conform vegl. tuota, limba albaneza tatë, limba italiana de S. tata, limba italiana dial. tato „tată, bunic”, tata „stăpînă”, verifica cuvantul: franceza taie, sp., port. tata. Derivat din limba slava (veche) tata, conform limba sarba:, ceh., pol. tata, mag. tata (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Miklosich, Lexicon, 983) nu este probabilă; coincidența se explică prin izvorul expresiv comun, conform și limba greaca (veche) τάτα, limba neogreaca: τατᾶς. Uz general (ALR, I, 152). Are decl. dublă, datorată aspectului său formal; art. tata și tatăl, genitiv tatei și tatălui. Această ultimă formă pare să se explice prin nevoia de a împiedica întîlnirea unei terminații f. cu posesivul m. spune tatălui tău, nici o dată tatei său; din același motiv se preferă uneori folosirea fără flexiune spune tată-tău, sau cu art. antepus, ca la numele proprii spune lui tată-său. Varianta tătîne se explică de obicei prin forma vulgară a limba latina tata (Densusianu, GS, 139; Rosetti, I, 104), conform barba, barbanis „unchi dinspre tată”; dar această declinare este de origine germanică și ne putem îndoi că a influențat latina din Dacia. Este vorba probabil de -ne paragogic, ca în limba italiana (Rohlfs, It., 432), conform cine, sine, sau susținută de echilibrul tată-tătîni cu frate-frățîni sau cu om-oameni (ca noră-nurori, față de soră-surori). – Derivat tătînesc, adjectiv (învechit, patern).