Tehnic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Téhnic, -ă, tehnici, -e, adjectiv , substantiv feminin I. Adjectiv Care apartine tehnicii (Ii), privitor la tehnica. ♢ Desen tehnic = desen care reprezinta la scara un obiect, cu inscrierea dimensiunilor lui, si care este folosit la construirea obiectului in spatiu.
Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupa de latura de stricta specialitate intr-o meserie, intr-o stiinta etcetera Ii. S.f.
1. Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale.
2. Totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etcetera
3. (Mil.; in sintagma) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. – Din franceza Technique.
Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupa de latura de stricta specialitate intr-o meserie, intr-o stiinta etcetera Ii. S.f.
1. Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale.
2. Totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etcetera
3. (Mil.; in sintagma) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. – Din franceza Technique.
2Tehnic adjectiv m., plural tehnici; f. singular tehnica, plural tehnice
3Téhnic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de tehnica; propriu tehnicii. 2) Care se refera la latura de stricta specialitate a unei arte, a unei stiinte, a unei meserii. /<fr. technique, limba latina technicus
4Téhnic, -ă adjectiv Referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etcetera ♢ Termen tehnic = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etcetera (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris si techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) tehnica”, „procedeu, capacitate din tehnica”. substantiv masculin (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Conform: franceza technique, limba latina technicus, limba greaca (veche) technikos].
5Téhnic1, -ă I. adjectiv referitor la tehnica; propriu unei arte, unei meserii etcetera o termen - = termen care denumeste o anumita notiune dintr-un domeniu al stiintei, al tehnicii etcetera Ii. substantiv feminin
1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale.
2. - de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate.
3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< franceza technique, limba latina technicus, limba germana technisch, /Ii/ Technik)
1. ansamblu de unelte si deprinderi de productie, dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa actioneze asupra naturii inconjuratoare cu scopul producerii bunurilor materiale.
2. - de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate.
3. ansamblu de prescriptii metodologice folosite pentru o actiune eficienta, atat in sfera productiei materiale, cat si a celei spirituale. (< franceza technique, limba latina technicus, limba germana technisch, /Ii/ Technik)
6-tÉhnic2(ă) element tehn(o)-.