Temă
Definitie, sens si explicatie
1Témă substantiv
1. chestiune, lucru, problema, subiect, (invechit si reg.) prochimen, (invechit) materie. (Multimea si diversitatea temelor discutate; sa trecem la tema care intereseaza.)
2. motiv. (Tema literara, muzicala.)
3. lectie, (invechit) matima, tabla. (si-a invatat tema pentru maine.)
4. (Lingv.) (invechit) tulpina. (Tema unui cuvant.)
1. chestiune, lucru, problema, subiect, (invechit si reg.) prochimen, (invechit) materie. (Multimea si diversitatea temelor discutate; sa trecem la tema care intereseaza.)
2. motiv. (Tema literara, muzicala.)
3. lectie, (invechit) matima, tabla. (si-a invatat tema pentru maine.)
4. (Lingv.) (invechit) tulpina. (Tema unui cuvant.)
2Tema substantiv feminin, g.-d. art. temei; plural teme
3Témă -e f. 1) Idee fundamentala tratata intr-o lucrare (stiintifica, artistica etcetera). - actuala. 2) Fraza sau peisaj care formeaza desenul melodic sau ritmic al unei compozitii muzicale; motiv. - cu variatii. 3) Lucrare scrisa data spre executare (acasa) elevilor sau studentilor. 4) lingv.
Parte a cuvantului care, pe langa radacina, poate cuprinde sufixe sau prefixe si este comuna formelor flexionare ale cuvantului. - nominala. - verbala. [G.-d. Temei] /<lat., limba neogreaca: thema, limba franceza: thême, limba germana Thema
Parte a cuvantului care, pe langa radacina, poate cuprinde sufixe sau prefixe si este comuna formelor flexionare ale cuvantului. - nominala. - verbala. [G.-d. Temei] /<lat., limba neogreaca: thema, limba franceza: thême, limba germana Thema
4Témă substantiv feminin
1. Subiect, materie, problema (principala) care urmeaza sa fie lamurita; ideea fundamentala care se dezvolta intr-o expunere, intr-o opera literara etcetera ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vietii materiale si spirituale prezente in opera de arta. ♦ Motiv melodic al unei compozitii muzicale, pe care se compun variatiunile.
2. Subiect de compozitie pentru scolari. ♦ Lucrare (scrisa) pregatita de un scolar.
3. (Gram.) Parte a unui cuvant alcatuita de radacina, impreuna cu prefixele si sufixele. [Conform: franceza thème, limba italiana tema, limba latina thema < limba greaca (veche) thema – subiect].
1. Subiect, materie, problema (principala) care urmeaza sa fie lamurita; ideea fundamentala care se dezvolta intr-o expunere, intr-o opera literara etcetera ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vietii materiale si spirituale prezente in opera de arta. ♦ Motiv melodic al unei compozitii muzicale, pe care se compun variatiunile.
2. Subiect de compozitie pentru scolari. ♦ Lucrare (scrisa) pregatita de un scolar.
3. (Gram.) Parte a unui cuvant alcatuita de radacina, impreuna cu prefixele si sufixele. [Conform: franceza thème, limba italiana tema, limba latina thema < limba greaca (veche) thema – subiect].
5Témă substantiv feminin
1. subiect, problema principala care se dezvolta intr-o expunere; aspect al vietii care se reflecta intr-o opera artistica.
2. motiv melodic al unei compozitii muzicale pe care se compun variatiunile.
3. lucrare scrisa data elevilor pentru aplicarea cunostintelor.
4. (lingv.) parte a unui cuvant alcatuit din radacina (impreuna cu prefixele si sufixele), comuna numai unuia si aceluiasi cuvant.
5. (mil.) - tactica = plan stabilit pentru a servi ca baza studiului teoretic sau practic, cu sau fara trupe, al unei operatii de razboi. (< franceza thème, lat., limba greaca (veche) thema, limba italiana tema)
1. subiect, problema principala care se dezvolta intr-o expunere; aspect al vietii care se reflecta intr-o opera artistica.
2. motiv melodic al unei compozitii muzicale pe care se compun variatiunile.
3. lucrare scrisa data elevilor pentru aplicarea cunostintelor.
4. (lingv.) parte a unui cuvant alcatuit din radacina (impreuna cu prefixele si sufixele), comuna numai unuia si aceluiasi cuvant.
5. (mil.) - tactica = plan stabilit pentru a servi ca baza studiului teoretic sau practic, cu sau fara trupe, al unei operatii de razboi. (< franceza thème, lat., limba greaca (veche) thema, limba italiana tema)