Tenor
Definitie, sens si explicatie
1Tenor, tenori, substantiv masculin
1. Cea mai inalta voce barbateasca; cantaret care are o astfel de voce. ♢ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemanator baritonului; cantaret cu o astfel de voce.
2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai inalt. – Din franceza Tenor, limba italiana Tenore.
1. Cea mai inalta voce barbateasca; cantaret care are o astfel de voce. ♢ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemanator baritonului; cantaret cu o astfel de voce.
2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai inalt. – Din franceza Tenor, limba italiana Tenore.
2Tenor substantiv (Muzica) (invechit) tenorist.
3Tenor substantiv masculin, plural tenori
4Tenor1 -oare n. 1) Voce barbateasca cu cel mai inalt registru. 2) Instrument muzical de suflat al carui registru corespunde acestei voci. /<fr. tenor, limba italiana tenore
5Tenor2 -i m.
Cantaret care are vocea cu cel mai inalt registru. /<fr. tenor, limba italiana tenore
Cantaret care are vocea cu cel mai inalt registru. /<fr. tenor, limba italiana tenore
6Tenor substantiv masculin
1. Vocea barbateasca cea mai inalta; cantaret care are o astfel de voce.
2. Categorie de instrumente cu registrul intre alto si bariton. [Conform: franceza tenor, limba italiana tenore].
1. Vocea barbateasca cea mai inalta; cantaret care are o astfel de voce.
2. Categorie de instrumente cu registrul intre alto si bariton. [Conform: franceza tenor, limba italiana tenore].
7Tenor substantiv masculin
1. vocea barbateasca cu registrul cel mai inalt; cantaret cu o astfel de voce. ♢ (prin extensiune) instrument de suflat cu registru corespunzator vocii unui tenor.
2. (in muzica polifonica) voce intre alto si bas.
3. (acc. tenor) melodia de baza, vocea principala in repertoriul gregorian (secolul Xii-xvi). (< franceza tenor, limba italiana tenore)
1. vocea barbateasca cu registrul cel mai inalt; cantaret cu o astfel de voce. ♢ (prin extensiune) instrument de suflat cu registru corespunzator vocii unui tenor.
2. (in muzica polifonica) voce intre alto si bas.
3. (acc. tenor) melodia de baza, vocea principala in repertoriul gregorian (secolul Xii-xvi). (< franceza tenor, limba italiana tenore)