Testament
Definitie, sens si explicatie
1Testamént, testamente, substantiv neutru
1. Act juridic unilateral, revocabil cat timp testatorul este in viata, prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. ♢ Testament olograf = testament scris in intregime, datat si semnat de testator.
Testament autentic = testament intocmit de catre un functionar de stat, cu formalitatile cerute de lege.
2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzand textele referitoare la credintele religioase si la viata poporului evreu (pana la nasterea lui Cristos).
Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzand Evangheliile si alte scrieri religioase (de dupa nasterea lui Cristos). – Din limba latina Testamentum, franceza Testament.
1. Act juridic unilateral, revocabil cat timp testatorul este in viata, prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. ♢ Testament olograf = testament scris in intregime, datat si semnat de testator.
Testament autentic = testament intocmit de catre un functionar de stat, cu formalitatile cerute de lege.
2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzand textele referitoare la credintele religioase si la viata poporului evreu (pana la nasterea lui Cristos).
Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzand Evangheliile si alte scrieri religioase (de dupa nasterea lui Cristos). – Din limba latina Testamentum, franceza Testament.
2Testamént substantiv (Jur.)
1. (invechit) diata, tocmeala. (Bun lasat prin -.)
2. testament mistic = testament secret; testament secret verifica cuvantul: testament mistic.
1. (invechit) diata, tocmeala. (Bun lasat prin -.)
2. testament mistic = testament secret; testament secret verifica cuvantul: testament mistic.
3Testamént substantiv verifica cuvantul: lege, legislatie.
4Testament substantiv neutru, plural testamente
5Testamént ĕ n. 1) Act juridic unilateral, personal, revocabil pana la moartea autorului, in care o persoana isi formuleaza dispozitiile (cu privire la avere) care urmeaza a fi indeplinite dupa moartea sa. ♢ Vechiul Testament prima parte a Bibliei care cuprinde textele religioase de pana la nasterea lui Isus Hristos. Noul Testament a doua parte a Bibliei care contine textele religioase de dupa nasterea lui Isus Hristos. 2) fig.
Opera a unui artist, care constituie expresia suprema a mentalitatii si artei sale. /
Opera a unui artist, care constituie expresia suprema a mentalitatii si artei sale. /
6Testamént substantiv neutru Act prin care cineva isi exprima ultimele dorinte, dispunand asupra felului cum va fi impartita averea dupa moartea sa. [Plural -te, -turi. / < limba latina Testamentum, conform franceza testament].
7Testamént substantiv neutru
1. act juridic prin care cineva isi exprima ultimele dorinte, dispunand asupra felului cum va fi impartita averea dupa moartea sa.
2. opera tardiva a unui scriitor sau artist, considerata ca ultima expresie a conceptiilor sale estetice ori literare. (< franceza testament, limba latina testamentum, limba germana Testament)
1. act juridic prin care cineva isi exprima ultimele dorinte, dispunand asupra felului cum va fi impartita averea dupa moartea sa.
2. opera tardiva a unui scriitor sau artist, considerata ca ultima expresie a conceptiilor sale estetice ori literare. (< franceza testament, limba latina testamentum, limba germana Testament)
8Testament (-te), substantiv neutru – Act juridic ce cuprinde dorintele cuiva dupa moarte.
Limba Latina testamentum (secolul Xvii). – Derivat testa, verb, din franceza tester; testamentar, adjectiv , din franceza testamentaire; testator, adjectiv , din franceza testateur.
Limba Latina testamentum (secolul Xvii). – Derivat testa, verb, din franceza tester; testamentar, adjectiv , din franceza testamentaire; testator, adjectiv , din franceza testateur.