Definitie Testament - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TestamÉnt, testamente, substantiv neutru
1. Act juridic unilateral, revocabil cat timp testatorul este in viata, prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. ♢ Testament olograf = testament scris in intregime, datat si semnat de testator.
Testament autentic = testament intocmit de catre un functionar de stat, cu formalitatile cerute de lege.
2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzand textele referitoare la credintele religioase si la viata poporului evreu (pana la nasterea lui Cristos).
Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzand Evangheliile si alte scrieri religioase (de dupa nasterea lui Cristos). – Din limba latina Testamentum, franceza Testament.

Varianta definitie 2: TestamÉnt substantiv (JUR.)
1. (invechit) diata, tocmeala. (Bun lasat prin -.)
2. testament mistic = testament secret; testament secret verifica cuvantul: testament mistic.

Varianta definitie 3: TestamÉnt substantiv verifica cuvantul: lege, legislatie.

Varianta definitie 4: Testament substantiv neutru, plural testamente

Varianta definitie 5: TestamÉnt ĕ n. 1) Act juridic unilateral, personal, revocabil pana la moartea autorului, in care o persoana isi formuleaza dispozitiile (cu privire la avere) care urmeaza a fi indeplinite dupa moartea sa. ♢ Vechiul Testament prima parte a Bibliei care cuprinde textele religioase de pana la nasterea lui Isus Hristos. Noul Testament a doua parte a Bibliei care contine textele religioase de dupa nasterea lui Isus Hristos. 2) fig.
Opera a unui artist, care constituie expresia suprema a mentalitatii si artei sale. /

Varianta definitie 6: TestamÉnt substantiv neutru Act prin care cineva isi exprima ultimele dorinte, dispunand asupra felului cum va fi impartita averea dupa moartea sa. [Plural -te, -turi. / < limba latina Testamentum, conform franceza testament].

Varianta definitie 7: TestamÉnt substantiv neutru
1. act juridic prin care cineva isi exprima ultimele dorinte, dispunand asupra felului cum va fi impartita averea dupa moartea sa.
2. opera tardiva a unui scriitor sau artist, considerata ca ultima expresie a conceptiilor sale estetice ori literare. (< franceza testament, limba latina testamentum, limba germana Testament)

Varianta definitie 8: Testament (-te), substantiv neutru – Act juridic ce cuprinde dorintele cuiva dupa moarte.
Limba Latina testamentum (secolul XVII). – Derivat testa, verb, din franceza tester; testamentar, adjectiv , din franceza testamentaire; testator, adjectiv , din franceza testateur.