Tij
Definitie, sens si explicatie
1Tij adverb (Înv.) De asemenea. – Conform: limba ucraineana t e ž, pol. t e ž.
2Tij adverb verifica cuvantul: absolut, aidoma, aievea, aseme-nea, chiar, deopotriva, exact, identic, intocmai.
3Tij adverb
4Tij adverb – Idem, la fel.
Pol. tež (Tiktin) sau mai bine limba slava (veche) tizŭ (Cihac, Ii, 414; Conev 59), cu cons. finala alterata prin analogie cu plural tiji.
Este dubletul lui tiz, substantiv masculin (persoana care poarta acelasi nume cu alta), a carui der. din limba turca: duz „egal” (Roesler 604) pare improbabila. – Din rom. provine bulgara tizul (Capidan, Raporturile, 234).
Pol. tež (Tiktin) sau mai bine limba slava (veche) tizŭ (Cihac, Ii, 414; Conev 59), cu cons. finala alterata prin analogie cu plural tiji.
Este dubletul lui tiz, substantiv masculin (persoana care poarta acelasi nume cu alta), a carui der. din limba turca: duz „egal” (Roesler 604) pare improbabila. – Din rom. provine bulgara tizul (Capidan, Raporturile, 234).