DexDefinitie.com

Definitie Timp - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Timp, (II, V, rar IV) timpuri, substantiv neutru, (IV, cuvant invechit si II) timpi, substantiv masculin I. Substantiv neutru: Dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor. II. Substantiv neutru: si (invechit) m.
1. Durata, perioada, masurata in ore, zile etcetera, care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval, rastimp, ragaz. ♢ Locutiune conjunctie: Cat timp... = in toata perioada in care... ♢ Locutiune adverb De la un timp sau (rar) dintr-un timp = incepand de la un moment dat.
Cu timpul = cu incetul, treptat, pe masura ce trece vremea.
La (sau din) timp = la momentul potrivit; pana nu este prea tarziu.
Din timp in timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din cand in cand, uneori, cateodata. (În) tot timpul = mereu, intruna.
În acelasi timp = simultan; de asemenea. ♢ Expresie E timpul (sa...) = a venit momentul (sa...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit.
A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (si asteptat). ♦ (Înv.) Anotimp.
2. Perioada determinata istoric; epoca. ♢ Expresie Pe timpuri = demult, odinioara. ♦ (La plural) Împrejurari. Iii. Substantiv neutru: Stare a atmosferei intr-o regiune, pe o perioada data, determinata de ansamblul factorilor meteorologici. IV. Substantiv masculin si (rar) n.
Fiecare dintre fazele sau momentele unei miscari, ale unei operatii, ale unui fenomen, ale unei actiuni etcetera ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei masini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.
Motor in patru timpi. ♦ (Muzica) Fiecare dintre fazele egale care alcatuiesc o masura; bataie. V. Substantiv neutru: Categorie gramaticala specifica verbului, cu ajutorul careia se exprima raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referinta si momentul in care se petrece actiunea sau in care este adevarata o anumita stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprima categoria gramaticala a timpului (V). – Limba Latina Tempus, -oris.
Varianta definitie 2: Timp substantiv verifica cuvantul: anotimp, cadenta, etate, masura, ritm, ritmica, rodul-pamantului, sezon, tact, varsta.
Varianta definitie 3: Timp substantiv
1. vreme. (-ul trece pe nesimtite.)
2. verifica cuvantul: perioada.
3. verifica cuvantul: rastimp.
4. verifica cuvantul: ani.
5. verifica cuvantul: curs.
6. verifica cuvantul: durata.
7. rastimp, (Transilvania) scopot. (În acest -, el era plecat la cumparaturi.)
8. (cuvant ce tine de fizica) timp de injumatatire = perioada de injumatatire.
9. verifica cuvantul: sezon.
10. verifica cuvantul: vreme.
11. verifica cuvantul: moment.
12. verifica cuvantul: data.
13. verifica cuvantul: ragaz.
14. verifica cuvantul: vremuri.
15. (TEHNICA) faza. (Motor cu 4 -.)
16. (MUZICA) bataie. (La primul - ...)
17. (MET.) vreme, (regional) veac. (- frumos.)
Varianta definitie 4: Timp (faza a unei miscari, a ritmului) substantiv masculin, plural timpi
Varianta definitie 5: Timp (forma de existenta a materiei, stare a atmosferei) substantiv neutru
Varianta definitie 6: Timp (interval, categorie gramaticala) substantiv neutru, plural timpuri
Varianta definitie 7: Timp1 -uri n. 1) filoz.
Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ♢ Catva - o perioada scurta. Tot -ul mereu; intruna. Cu -ul cu incetul; treptat. În acelasi - concomitent; simultan. 4) pop.
Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La -. ♢ (Toate) la -ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ♢ Pe -uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. - ploios. 7) lingv.
Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, -oris
Varianta definitie 8: Timp2 -i m. 1) Fiecare dintre fazele unei miscari, ale unei actiuni. ♢ În doi -i si trei miscari foarte repede. 2) muz.
Fiecare dintre partile egale ca durata care alcatuiesc o masura; bataie. 3) Fiecare dintre fazele ciclului unui motor. Motor in patru -i. /<lat. tempus, -oris
Varianta definitie 9: Timp (-puri), substantiv neutru – Vreme. – Megl. timp.
Limba Latina tempŭs (Puscariu 1729; REW 8634), conform limba italiana, port. tempo, prov., franceza, cat. temps, sp. tiempo. – Derivat timpuriu, adjectiv (prematur), mr. timburiu, probabil, din plural timpuri, ca fumuriu de la fum (dupa Densusianu, Hlr., 163; Puscariu 1732 si REW 8632, de la un limba latina temporῑvus, conform mil. temporiv, ven. gen. temporivo); (i)estimp, adverb (anul acesta); pretimpuriu, adjectiv (prematur).
Derivat neol. (din franceza) temporal, adjectiv ; temporar, adjectiv ; temporiza, verb; contemporan, adjectiv ; contratimp, substantiv neutru; extemporal, adjectiv – Conform: rastimp.

Alte informatii despre acest cuvant

Cuvantul este compus din: 4 litere.
Cuvantul incepe cu litera "t" si se termina cu litera "p"

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera


Resurse



Cuvinte aleatoare



© Copyright DexDefinitie.com 2015 - 2025 / Site-ul foloseste baza de date oferita gratuit de catre dexonline.ro

DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.

Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.