Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Timp

1 * Cuvantul cu diacritice: timp
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, substantiv neutru, (IV, cuvant invechit și II) timpi, substantiv masculin I. Substantiv neutru: Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. Substantiv neutru: și (învechit) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etcetera, care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ♢ Locutiune conjunctie: Cât timp... = în toată perioada în care... ♢ Locutiune adverb De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ♢ Expresie E timpul (să...) = a venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ♢ Expresie Pe timpuri = demult, odinioară. ♦ (La plural) Împrejurări. III. Substantiv neutru: Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. Substantiv masculin și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etcetera ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muzica) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. Substantiv neutru: Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). – Limba Latina tempus, -oris.

2 * Cuvantul cu diacritice: timp
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: TIMP substantiv verifica cuvantul: anotimp, cadență, etate, măsură, ritm, ritmică, rodul-pământului, sezon, tact, vârstă.

3 * Cuvantul cu diacritice: timp
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: TIMP substantiv 1. vreme. (-ul trece pe nesimțite.) 2. verifica cuvantul: perioadă. 3. verifica cuvantul: răstimp. 4. verifica cuvantul: ani. 5. verifica cuvantul: curs. 6. verifica cuvantul: durată. 7. răstimp, (Transilvania) scopot. (În acest -, el era plecat la cumpărături.) 8. (cuvant ce tine de fizica) timp de înjumătățire = perioadă de înjumătățire. 9. verifica cuvantul: sezon. 10. verifica cuvantul: vreme. 11. verifica cuvantul: moment. 12. verifica cuvantul: dată. 13. verifica cuvantul: răgaz. 14. verifica cuvantul: vremuri. 15. (TEHNICA) fază. (Motor cu 4 -.) 16. (MUZICA) bătaie. (La primul - ...) 17. (MET.) vreme, (regional) veac. (- frumos.)

4 * Cuvantul cu diacritice: timp
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: timp (fază a unei mișcări, a ritmului) substantiv masculin, plural timpi

5 * Cuvantul cu diacritice: timp
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: timp (formă de existență a materiei, stare a atmosferei) substantiv neutru

6 * Cuvantul cu diacritice: timp
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: timp (interval, categorie gramaticală) substantiv neutru, plural timpuri

7 * Cuvantul cu diacritice: timp -uri
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: TIMP¹ -uri n. 1) filoz. Categorie filozofică care desemnează durata, succesiunea și simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre două momente măsurat în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; vreme. ♢ Câtva - o perioadă scurtă. Tot -ul mereu; întruna. Cu -ul cu încetul; treptat. În același - concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; împrejurare potrivită pentru o acțiune; prilej; ocazie. La -. ♢ (Toate) la -ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric; epocă. ♢ Pe -uri demult; cândva. 6) Stare meteorologică într-o perioadă dată (într-o anumită regiune); vreme. - ploios. 7) lingv. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă momentul în care are loc acțiunea. limba latina tempus, -oris

8 * Cuvantul cu diacritice: timp -i
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: TIMP² -i m. 1) Fiecare dintre fazele unei mișcări, ale unei acțiuni. ♢ În doi -i și trei mișcări foarte repede. 2) muz. Fiecare dintre părțile egale ca durată care alcătuiesc o măsură; bătaie. 3) Fiecare dintre fazele ciclului unui motor. Motor în patru -i. limba latina tempus, -oris

9 * Cuvantul cu diacritice: timp -puri
Cuvantul fara diacritice: timp

Definitie: timp (-puri), substantiv neutru – Vreme. – Megl. timp. Limba Latina tempŭs (Pușcariu 1729; REW 8634), conform limba italiana, port. tempo, prov., franceza, cat. temps, sp. tiempo. – Derivat timpuriu, adjectiv (prematur), mr. timburiu, probabil, din plural timpuri, ca fumuriu de la fum (după Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1732 și REW 8632, de la un limba latina temporῑvus, conform mil. temporiv, ven. gen. temporivo); (i)estimp, adverb (anul acesta); pretimpuriu, adjectiv (prematur). Derivat neol. (din franceza) temporal, adjectiv ; temporar, adjectiv ; temporiza, verb; contemporan, adjectiv ; contratimp, substantiv neutru; extemporal, adjectiv – Conform: răstimp.