1
Ținc1, țincuri, substantiv neutru Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germană Zinke.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ținc2 substantiv masculin vezi Țânc.
DEX – dicționarul explicativ
3
Ținc (-ci), substantiv masculin –
1. Pui de animal. –
2. Copil, țîngău. – Variantă țînc. Maghiară cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Derivat țincă (variantă țîncă), substantiv feminin (cățea); țingău, substantiv masculin (flăcăuaș, băietan), cu sufix -ău (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabilă derivat din țigănească tsikno „mic”, propusă de Iordan, Introducere în studiul l. română, 419).
1. Pui de animal. –
2. Copil, țîngău. – Variantă țînc. Maghiară cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Derivat țincă (variantă țîncă), substantiv feminin (cățea); țingău, substantiv masculin (flăcăuaș, băietan), cu sufix -ău (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabilă derivat din țigănească tsikno „mic”, propusă de Iordan, Introducere în studiul l. română, 419).
DER – dicționarul etimologic
4
Ținc țincuri neutru Fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte. /<germană Zinke
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Ținc, țincuri, substantiv neutru (popular) cep la extremitatea unei scânduri care se îmbină cu altă scândură.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
6
Ținc substantiv neutru, plural țincuri
DOOM – dicționarul ortografic
7
Ținc3 substantiv neutru (Variantă) Zinc.