Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pui

1 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI¹, pui, substantiv masculin, interjectie I. Substantiv masculin 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate. ♢ Expresie Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard. 2. Prin specializare: Pui¹ (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de la naștere până la maturitate. ♢ Expresie Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4. Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ♢ Expresie Pui de lele = a) copil din flori, bastard; prin extensiune derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni. ♦ (Familiar; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui de mămăligă. Pui de pernă. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar. ♦ Prin specializare: Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileț. 7. (Pop.; la plural) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești. ♦ (Regional) Puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele. 8. Ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii¹ (I 2) sau alte păsări de curte. – Limba Latina pulleus (= pullus).

2 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI², pui, substantiv masculin Puișor². – Din scr. pulja.

3 * Cuvantul cu diacritice: puí
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI³, pers. 3 puiește, verb IV. Tranzitiv (Reg; despre păsări) A face pui¹. [Varianta: puia verb I] – Din pui¹.

4 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI substantiv verifica cuvantul: bobiță, copil, mișină, picățea, sertar.

5 * Cuvantul cu diacritice: puí
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI verb verifica cuvantul: copili, face, făta, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.

6 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI substantiv I. 1. (popular) făt. (-ul iepei.) 2. prăsilă, progenitură, (Moldova) tinc, (învechit) prăsitură. (Pisica cu -ii ei.) 3. (regional) cățel. (-ul unei insecte.) 4. verifica cuvantul: copil. II. verifica cuvantul: pernuță.

7 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: pui (ființă, obiect mic, monedă, acțiune bancară) substantiv masculin, plural pui, art. puii

8 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: pui (cusătură) substantiv masculin, plural pui, art. puii

9 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: pui interjectie

10 * Cuvantul cu diacritice: pui pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: pui, pui interjectie

11 * Cuvantul cu diacritice: puí
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: pui verb, indicativ prezent 3 singular puiește, imperfect 3 singular puia; conjunctie: prezent 3 singular și plural puiască

12 * Cuvantul cu diacritice: pui -
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI¹ - m. I. 1) Pasăre de la ieșirea din găoace și până la maturitate. - de găină. - de curcă. ♢ - de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimănui. 2) Carne de găină tânără. Zeamă de -. 3) Orice ființă vie în prima fază de dezvoltare. - de om. - de urs. ♢ - de lele a) persoană ușuratică, amorală; b) copil nelegitim; bastard. - de viperă (sau de năpârcă, de șarpe) om rău, perfid. 4) Ramură tânără care pornește de la rădăcina unei plante; copileț. 5) figurativ familiar Ființă scumpă, dragă. 6) la plural popular Cusătură decorativă în formă de cruciulițe mărunte făcută pe pieptul și pe mânecile cămășilor țărănești. II. (în îmbinări cu valoare de superlativ): - de ger ger cumplit. - de somn somn bun, reconfortant. - de chef chef mare. - de bătaie bătaie zdravănă. limba latina pulleus

13 * Cuvantul cu diacritice: pui -
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI² - m. popular Iritație a pielii la mâini sau/și la picioare, manifestată prin crăpături mărunte, uneori sângerânde, provocată de acțiunea concomitentă a umezelii, frigului și a murdăriei. limba latina pulleus

14 * Cuvantul cu diacritice: pui
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: PUI³ interj. (se folosește repetat ca strigăt cu care se cheamă, mai ales, puii de găină și găinile). limba latina pulleus

15 * Cuvantul cu diacritice: a puí
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: A PUI pers. 3 puiește intranzitiv rar A scoate pui; a se înmulți. /v. pui

16 * Cuvantul cu diacritice: púi púi
Cuvantul fara diacritice: pui

Definitie: pui (pui), substantiv masculin – 1. Progenitură de pasăre, mai ales de găină. – 2. Cățeluș. – 3. Nevîrstnic, tînăr. – 4. Vlăstar, mlădiță. – 5. (Trans.) Sămînță, bob. – 6. Fiu, odraslă de ... – 7. Perniță. – 8. Model de cusătură pe ii și pe cămăși. – 9. (Banat, Trans.) Lădiță, cutiuță. – 10. Petic între picioare, bazon, tur de indispensabili. – 11. Bulină, picățea. – 12. Acțiune dintr-o nouă emisiune avînd un curs mai scăzut. – Mr. pu(i)l’u, megl. pul’u, istr. pul’. Limba Latina pŭllus, probabil prin intermediul formei vulgare pŭlleus (Pușcariu 1395; Candrea-Dens., 1454; REW 6826), conform mil. pui, pui, limba albaneza puljë, bearn. pul’. Se poate pleca și direct din pŭllus (› limba italiana, sp., port. pollo, prov. pool, franceza poule); › rom. pul, cu pierderea finalei la plural, ca în copil, plural copii; în acest caz, sing. pui, ar fi o formă reconstituită după plural Derivat pui, interjectie (servește pentru a chema găinile); pu(i)eț, substantiv masculin (mlădiță, pomișor); pu(i)ezi, verb reflexiv (a se înmulți, a prolifera), probabil de la a puia, plecîndu-se de la prezentul puiez (după Scriban, verb provine din poedie „mulțime”, soluție îndoielnică); puia (var. împuia), verb (a făta, a naște, a face; a face ouă, mai ales despre insecte; reflexiv, a se înmulți, a prolifera; a mîzgăli; a ameți, a asurzi); pui, verb (a copili porumbul; reflexiv, a se împreuna, despre cîini și lupi; a prolifera); puiac, substantiv masculin (cățelandru; arpagic); puiag, substantiv neutru (Trans., podul grajdului); puia-gaia, substantiv feminin (joc de copii care prezintă lupta cloștii cu uliul); puiandru, substantiv masculin (pui mare, cățelandru; mlădiță); puiat, substantiv neutru (reproducție, perioadă de împerechere la animale); puică, substantiv feminin (pui de sex feminin, găină tînără, găină pînă la un an; boabă de porumb rămasă neînflorită după ce s-au făcut floricele; copileț, bobocel, tînără cu aspect plăcut; iubită, termen de adresare către femeia iubită; prietenă, fetiță, bobocel), cu sufix dim. -că, conform mr., megl. pul’ca; puicuță (var. puiculiță, puiculeană, puichiță), substantiv feminin (puică, iubită); puiete, substantiv masculin (răsad, plantă tînără), conform pueț; puios, adjectiv (prolific); puișor, substantiv masculin (pui; puică; pernuță; Mold., mușchiuleț de porc; Trans., Mold., cusătură decorativă pe ii, cămăși etcetera); puit, substantiv neutru (împerechere); puiță, substantiv feminin (Mold., haită de cîini care urmăresc o cățea in călduri); puița, verb reflexiv (a se înmulți, a se reproduce). Din rom. provin bulgara puika, limba sarba: pujka, rut. puljka, limba albaneza puljkë, toate cu sensul de curcă (Meyer 356; Candrea, Elemente, 405; Candrea-Dens., 1454; Capidan, Raporturile, 217), mag. puj, pulyka, puykuca, săs. pujka. – Conform: pulă.