Definitie Pui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pui1, pui, substantiv masculin, interjectie I. Substantiv masculin
1. (De obicei urmat de determinari care indica specia) Pasare, de la iesirea din ou pana la maturitate. ♢ Expresie Pui de cuc = bastard.
Pui de bogdaproste = A) pui de gaina (de obicei mai mic si mai slab) care se da de pomana la inmormantare; B) copil mic, prapadit; copil al nimanui; bastard.
2. Prin specializare: Pui1 (I 1) de gaina; carnea gatita a acestei pasari.
3. P. gener.
Orice animal de la nastere pana la maturitate. ♢ Expresie Pui de vipera (sau de naparca) = om rau, viclean, primejdios.
4. Ou sau larva de insecta.
5. Copil. ♢ Expresie Pui de lele = A) copil din flori, bastard; prin extensiune derbedeu; B) barbat afemeiat; C) femeie usuratica, imorala. (Nici) pui de om = nici tipenie, nimeni. ♦ (Familiar; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit cand vorbesti cu sau despre un copil ori cu sau despre barbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, da acestuia valoare de diminutiv) Pui de mamaliga.
Pui de perna. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, confera acestora valoare de superlativ) Pui de somn.
Pui de bataie.
6. Planta tanara, puiet; ramura tanara care creste din radacina sau tulpina unei plante; mladita, lastar. ♦ Prin specializare: Vlastar care rasare pe langa tulpina porumbului, copilet.
7. (Pop.; la plural) Cusatura decorativa marunta in forma de cruciulite pe pieptul, pe poalele si pe manecile camasilor taranesti. ♦ (Regional) Puncte de alta culoare pe fondul unei tesaturi; picatele.
8. Ambarcatie mica cu vasle, folosita pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigat cu care se cheama puii1 (I 2) sau alte pasari de curte. – Limba Latina *pulleus (= pullus).

Varianta definitie 2: Pui2, pui, substantiv masculin Puisor2. – Din scr. Pulja.

Varianta definitie 3: PUi3, pers. 3 puieste, verb IV.
Tranzitiv (Reg; despre pasari) A face pui1. [Varianta: Puia verb I] – Din Pui1.

Varianta definitie 4: Pui substantiv verifica cuvantul: bobita, copil, misina, picatea, sertar.

Varianta definitie 5: PUi verb verifica cuvantul: copili, face, fata, goni, imperechea, impreuna, incrucisa, infrati, naste, plivi.

Varianta definitie 6: Pui substantiv I.
1. (popular) fat. (-ul iepei.)
2. prasila, progenitura, (Moldova) tinc, (invechit) prasitura. (Pisica cu -ii ei.) *
3. (regional) catel. (-ul unei insecte.)
4. verifica cuvantul: copil. II. verifica cuvantul: pernuta.

Varianta definitie 7: Pui (fiinta, obiect mic, moneda, actiune bancara) substantiv masculin, plural pui, art. puii

Varianta definitie 8: Pui (cusatura) substantiv masculin, plural pui, art. puii

Varianta definitie 9: Pui interjectie

Varianta definitie 10: Pui, pui interjectie

Varianta definitie 11: Pui verb, indicativ prezent 3 singular puieste, imperfect 3 singular puia; conjunctie: prezent 3 singular si plural puiasca

Varianta definitie 12: Pui1 - m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. - de gaina. - de curca. ♢ - de cuc (sau De bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de -. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. - de om. - de urs. ♢ - de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. - de vipera (sau De naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) figurativ familiar Fiinta scumpa, draga. 6) la plural popular Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): - de ger ger cumplit. - de somn somn bun, reconfortant. - de chef chef mare. - de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

Varianta definitie 13: Pui2 - m. popular Iritatie a pielii la maini sau/si la picioare, manifestata prin crapaturi marunte, uneori sangerande, provocata de actiunea concomitenta a umezelii, frigului si a murdariei. /<lat. pulleus

Varianta definitie 14: Pui3 interj. (se foloseste repetat ca strigat cu care se cheama, mai ales, puii de gaina si gainile). /<lat. pulleus

Varianta definitie 15: A PUi pers. 3 Puieste intranzitiv rar A scoate pui; a se inmulti. /v. pui

Varianta definitie 16: Pui (pui), substantiv masculin –
1. Progenitura de pasare, mai ales de gaina. –
2. Catelus. –
3. Nevirstnic, tinar. –
4. Vlastar, mladita. –
5. (Trans.) Saminta, bob. –
6. Fiu, odrasla de ... –
7. Pernita. –
8. Model de cusatura pe ii si pe camasi. –
9. (Banat, Trans.) Ladita, cutiuta. –
10. Petic intre picioare, bazon, tur de indispensabili. –
11. Bulina, picatea. –
12. Actiune dintr-o noua emisiune avind un curs mai scazut. – Mr. pu(i)l’u, megl. pul’u, istr. pul’.
Limba Latina pŭllus, probabil prin intermediul formei vulgare *pŭlleus (Puscariu 1395; Candrea-Dens., 1454; REW 6826), conform mil. pui, püi, limba albaneza puljë, bearn. pul’.
Se poate pleca si direct din pŭllus (› limba italiana, sp., port. pollo, prov. pool, franceza poule); › rom. *pul, cu pierderea finalei la plural, ca in copil, plural copii; in acest caz, sing. pui, ar fi o forma reconstituita dupa plural Derivat pui, interjectie (serveste pentru a chema gainile); pu(i)et, substantiv masculin (mladita, pomisor); pu(i)ezi, verb reflexiv (a se inmulti, a prolifera), probabil de la a puia, plecindu-se de la prezentul puiez (dupa Scriban, verb provine din poedie „multime”, solutie indoielnica); puia (var. impuia), verb (a fata, a naste, a face; a face oua, mai ales despre insecte; reflexiv, a se inmulti, a prolifera; a mizgali; a ameti, a asurzi); pui, verb (a copili porumbul; reflexiv, a se impreuna, despre ciini si lupi; a prolifera); puiac, substantiv masculin (catelandru; arpagic); puiag, substantiv neutru (Trans., podul grajdului); puia-gaia, substantiv feminin (joc de copii care prezinta lupta clostii cu uliul); puiandru, substantiv masculin (pui mare, catelandru; mladita); puiat, substantiv neutru (reproductie, perioada de imperechere la animale); puica, substantiv feminin (pui de sex feminin, gaina tinara, gaina pina la un an; boaba de porumb ramasa neinflorita dupa ce s-au facut floricele; copilet, bobocel, tinara cu aspect placut; iubita, termen de adresare catre femeia iubita; prietena, fetita, bobocel), cu sufix dim. -ca, conform mr., megl. pul’ca; puicuta (var. puiculita, puiculeana, puichita), substantiv feminin (puica, iubita); puiete, substantiv masculin (rasad, planta tinara), conform puet; puios, adjectiv (prolific); puisor, substantiv masculin (pui; puica; pernuta; Mold., muschiulet de porc; Trans., Mold., cusatura decorativa pe ii, camasi etcetera); puit, substantiv neutru (imperechere); puita, substantiv feminin (Mold., haita de ciini care urmaresc o catea in calduri); puita, verb reflexiv (a se inmulti, a se reproduce).
Din rom. provin bulgara puika, limba sarba: pujka, rut. puljka, limba albaneza puljkë, toate cu sensul de curca (Meyer 356; Candrea, Elemente, 405; Candrea-Dens., 1454; Capidan, Raporturile, 217), mag. puj, pulyka, puykuca, sas. pujka. – Conform: pula.