Definitie Tip - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Tip, (1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, substantiv masculin
1. Substantiv neutru: Obiect care reprezinta modelul pe baza caruia se produc alte obiecte de acelasi fel; prototip.
2. Substantiv neutru: Individ, exemplar, obiect, fenomen care intruneste anumite trasaturi reprezentative, esentiale pentru un grup intreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etcetera de acelasi fel. ♦ Prin specializare: Personaj din literatura sau din arta care intruneste, in modul cel mai expresiv, trasaturile, caracterele esentiale ale indivizilor din categoria (sociala sau psihologica) pe care o reprezinta. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etcetera ♦ Caracter distinctiv; particularitate.
3. Substantiv neutru: Soi3, fel, gen, categorie.
4. Substantiv masculin (Familiar) Individ, ins. – Din franceza Type, limba latina Typus.

Varianta definitie 2: Tip substantiv verifica cuvantul: chip, fata, figura, individ, ins, om, persoana.

Varianta definitie 3: Tip substantiv I.
1. verifica cuvantul: prototip.
2. model, prototip, tipar. (A construit teatrul dupa -ul grec.)
3. verifica cuvantul: sistem.
4. verifica cuvantul: mostra. II.
1. verifica cuvantul: specie.
2. verifica cuvantul: categorie.
3. categorie, fel, gen, soi, specie, speta, (invechit si popular) seama, (fig. peior.) poama, samanta, scula, stamba, tacam. (Ce - de om o fi si asta?)
4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, varietate, (regional) modru. (Exista urmatoarele -uri de silogisme ...)

Varianta definitie 4: Tip (ins) substantiv masculin, plural tipi

Varianta definitie 5: Tip (obiect reprezentativ, personaj, soi) substantiv neutru, plural tipuri

Varianta definitie 6: Tip1 -i m. 1) depr.
Persoana care trezeste o atitudine negativa; om excentric; individ; subiect. 2) Persoana de o mare originalitate; om care iese din comun prin comportamentul sau original. /<lat. typus, ngr. tipos, limba franceza: type

Varianta definitie 7: Tip2 -uri n. 1) Model ideal care intruneste caracteristicile esentiale ale unui grup de obiecte sau de fenomene similare; etalon. 2) Individ sau exemplar care intruneste caracterele esentiale ale unui grup de fiinte sau de obiecte. /<lat. typus, ngr. tipos, limba franceza: type

Varianta definitie 8: Tip1 I. substantiv neutru
1. model, forma careia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene; model original dupa care se efectueaza obiecte de acelasi fel; prototip.
2. individ, exemplar care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etcetera ♢ totalitatea caracterelor distinctive esentiale ale unui grup, ale unei rase, familii etcetera ♢ caracter distinctiv, particularitate. ♢ exemplar ale carui caractere constituie trasaturile esentiale ale unei specii, familii etcetera de plante sau de animale.
II. substantiv masculin f.
1. personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta.
2. (familiar) persoana de mare originalitate; individ, ins. (< franceza type, limba latina typus)

Varianta definitie 9: Tip (-puri), substantiv neutru – Individ, personaj.
Franceza type, conform tipos. – Se foloseste in limbajul familiar ca m. (plural tipi) pentru a indica pe un individ necunoscut, uneori cu nuanta depreciativa, conform sp. tipejo.
Este dubletul lui tipa, substantiv feminin (litera tipografica), din limba italiana tipo.