Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tip

1 * Cuvantul cu diacritice: tip
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: TIP, (1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, substantiv masculin 1. Substantiv neutru: Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip. 2. Substantiv neutru: Individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etcetera de același fel. ♦ Prin specializare: Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etcetera ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. Substantiv neutru: Soi³, fel, gen, categorie. 4. Substantiv masculin (Familiar) Individ, ins. – Din franceza type, limba latina typus.

2 * Cuvantul cu diacritice: tip
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: TIP substantiv verifica cuvantul: chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

3 * Cuvantul cu diacritice: tip
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: TIP substantiv I. 1. verifica cuvantul: prototip. 2. model, prototip, tipar. (A construit teatrul după -ul grec.) 3. verifica cuvantul: sistem. 4. verifica cuvantul: mostră. II. 1. verifica cuvantul: specie. 2. verifica cuvantul: categorie. 3. categorie, fel, gen, soi, specie, speță, (învechit și popular) seamă, (fig. peior.) poamă, sămânță, sculă, stambă, tacâm. (Ce - de om o fi și ăsta?) 4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, varietate, (regional) modru. (Există următoarele -uri de silogisme ...)

4 * Cuvantul cu diacritice: tip
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: tip (ins) substantiv masculin, plural tipi

5 * Cuvantul cu diacritice: tip
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: tip (obiect reprezentativ, personaj, soi) substantiv neutru, plural tipuri

6 * Cuvantul cu diacritice: tip -i
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: TIP¹ -i m. 1) depr. Persoană care trezește o atitudine negativă; om excentric; individ; subiect. 2) Persoană de o mare originalitate; om care iese din comun prin comportamentul său original. limba latina typus, ngr. tipos, limba franceza: type

7 * Cuvantul cu diacritice: tip -uri
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: TIP² -uri n. 1) Model ideal care întrunește caracteristicile esențiale ale unui grup de obiecte sau de fenomene similare; etalon. 2) Individ sau exemplar care întrunește caracterele esențiale ale unui grup de ființe sau de obiecte. limba latina typus, ngr. tipos, limba franceza: type

8 * Cuvantul cu diacritice: tip
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: TIP¹ I. substantiv neutru 1. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip. 2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etcetera ♢ totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etcetera ♢ caracter distinctiv, particularitate. ♢ exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etcetera de plante sau de animale. II. substantiv masculin f. 1. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. 2. (familiar) persoană de mare originalitate; individ, ins. (< franceza type, limba latina typus)

9 * Cuvantul cu diacritice: tip -puri
Cuvantul fara diacritice: tip

Definitie: tip (-puri), substantiv neutru – Individ, personaj. Franceza type, conform tipos. – Se folosește în limbajul familiar ca m. (plural tipi) pentru a indica pe un individ necunoscut, uneori cu nuanță depreciativă, conform sp. tipejo. Este dubletul lui tipă, substantiv feminin (literă tipografică), din limba italiana tipo.