Varianta definitie 1: Tipic1, tipicuri, substantiv neutru
1. Formula obisnuita, stereotipa; obicei, traditie, norma, regula.
2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor dupa care se oficiaza slujbele religioase; norma, regula pentru oficierea serviciului divin. – Din limba slava (veche) Tipikŭ.
Varianta definitie 2: Tipic2, -Ă, tipici, -ce, adjectiv Care distinge, caracterizeaza o persoana, un obiect, un fenomen etcetera; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etcetera, care exprima in arta esenta realitatii. – Din franceza Typique, limba latina Typicus.
Varianta definitie 8: Tipic -uri n. 1) Carte care contine regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse in aceasta carte. /<sl. tipiku, ngr. tipikon, franceza tipique
Varianta definitie 9: Tipic1 -uri n. 1) Caracter specific. 2) An-samblu de proprietati specifice unui fenomen artistic sau unui personaj literar prin intermediul carora se exprima in arta esenta realitatii. /<fr. typique
Varianta definitie 10: Tipic2 -ca (-ci, -ce) Care intruneste trasaturile ce individualizeaza; caracteristic; specific; distinctiv; propriu. Caz -. /<fr. ti-pique
Varianta definitie 11: Tipic, -Ă Care are, care prezinta particularitatile proprii unui tip; caracteristic, specific. substantiv neutru Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprima in mod veridic esenta realitatii. [Conform: franceza typique, limba italiana tipico, limba latina typicus].
Varianta definitie 12: Tipic, -Ă I. adjectiv care prezinta particularitatile proprii unui tip; caracteristic, specific.
II. substantiv neutru
1. caracterul a ceea ce este specific.
2. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprima in mod veridic esenta realitatii. (< franceza typique, limba latina typicus)
Varianta definitie 13: Tipic (-ce), substantiv neutru –
1. Ritual. –
2. Formular. –
3. Regula, norma, forma stabilita. – Mr. tipico.
Ngr. τυπιϰόν, conform limba slava (veche) tipikŭ (Tiktin; conform Vasmer, Gr., 142). – Derivat tipicar, adjectiv (formalist, maniac); tipicarie, substantiv feminin (manie); tipicale, substantiv feminin (ore liturgice asezate intre sase si noua), din limba greaca (veche) τυπιϰά; tipicui, verb (a prescrie, a prevedea).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 5 litere. Cuvantul incepe cu litera "t" si se termina cu litera "c"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
