Titulatură
Definitie, sens si explicatie
1Titulatură, titulaturi, substantiv feminin
1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva.
2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte o persoana, o institutie etcetera – Din franceza Titulature.
1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva.
2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte o persoana, o institutie etcetera – Din franceza Titulature.
2Titulatură substantiv verifica cuvantul: denumire, nume, numire.
3Titulatura substantiv feminin, g.-d. art. titulaturii; plural titulaturi
4Titulatură -i f. 1) Mod de intitulare a unei persoane intr-o institutie. - de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le detine cineva. 3) Functie, post sau rang pe care il ocupa cineva. /<fr. titulature, limba germana Titulatur
5Titulatură substantiv feminin
1. Mod de a (se) intitula.
2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte cineva; titlu (1). [< limba germana Titulatur].
1. Mod de a (se) intitula.
2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte cineva; titlu (1). [< limba germana Titulatur].
6Titulatură substantiv feminin mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoana, o lucrare etcetera (< franceza titulature, limba germana Titulatur)