Tivitură
Definitie, sens si explicatie
1Tivitură, tivituri, substantiv feminin Tivire; (concretizat) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fasie ingusta de panza, cusuta pe marginea unei tesaturi (de alta culoare); chenar. – Tivi + sufix -tura.
2Tivitură substantiv
1. tiv, (popular) refec, (invechit si reg.) tiveala, (regional) refecatura, roit, tighel, (prin nordul Mold. si nordul Transilvania) rubat, (invechit) omet. (- la o rochie prea lunga.)
2. paspoal, tiv. (Jacheta cu - de catifea.)
1. tiv, (popular) refec, (invechit si reg.) tiveala, (regional) refecatura, roit, tighel, (prin nordul Mold. si nordul Transilvania) rubat, (invechit) omet. (- la o rochie prea lunga.)
2. paspoal, tiv. (Jacheta cu - de catifea.)
3Tivitura substantiv feminin, g.-d. art. tiviturii; plural tivituri
4Tivitură -i f. 1) Margine tivita a unor obiecte. 2) Fasie de material care se aplica pe marginea unor obiecte pentru a preveni destramarea lor. /a tivi + suf. -tura