Toamnă
Definitie, sens si explicatie
1Toamnă, toamne, substantiv feminin Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ♢ Locutiune adjectiv De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ♢ Locutiune adverb Asta toamna = in toamna trecuta.
La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare.
De (cu) toamna = fiind inca toamna.
Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei.
Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) În timpul toamnei. – Limba Latina Autumnus.
La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare.
De (cu) toamna = fiind inca toamna.
Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei.
Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) În timpul toamnei. – Limba Latina Autumnus.
2Toamna antonim: primavara
3Toamna substantiv feminin, g.-d. art. toamnei; plural toamne
4Toamnă -e f.
Anotimp al anului care urmeaza dupa vara si cuprinde, in emisfera nordica, lunile septembrie, octombrie si noiembrie. ♢ - tarzie sfarsit de toamna. La - a) cand va sosi toamna; b) in timpul toamnei viitoare. Asta - toamna trecuta. [G.-d. Toamnei] /<lat. autumnus
Anotimp al anului care urmeaza dupa vara si cuprinde, in emisfera nordica, lunile septembrie, octombrie si noiembrie. ♢ - tarzie sfarsit de toamna. La - a) cand va sosi toamna; b) in timpul toamnei viitoare. Asta - toamna trecuta. [G.-d. Toamnei] /<lat. autumnus
5Toamna (-ne), substantiv feminin – Anotimpul de dupa vara. – Mr., megl. toamna, istr. tomne.
Limba Latina autumnus (Rew 812), conform franceza automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca in iarna, prin analogie cu vara si primavara (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8).
Ipoteza unui limba latina *autumnĭum (Puscariu, Zrph., Xxviii, 688; Puscariu 1743) nu pare necesara.
Explicatia trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, Bl, V, 78) nu este suficienta.
Probabil trebuie sa se porneasca de la un limba latina *otumna, cu diftongul redus ca in orĭcla ‹ aurĭcŭla; si de aici u › o, prin asimilare, conform rezultatele din franceza si sp.
Derivat tomna, verb ( a petrece toamna); tomnat, substantiv neutru (sezon de toamna; cheltuiala pazei sau a pasunatului unei turme in timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adjectiv (autumnal); intomna, verb reflexiv (a sosi toamna); tomniu, adjectiv (autumnal).
Limba Latina autumnus (Rew 812), conform franceza automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca in iarna, prin analogie cu vara si primavara (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8).
Ipoteza unui limba latina *autumnĭum (Puscariu, Zrph., Xxviii, 688; Puscariu 1743) nu pare necesara.
Explicatia trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, Bl, V, 78) nu este suficienta.
Probabil trebuie sa se porneasca de la un limba latina *otumna, cu diftongul redus ca in orĭcla ‹ aurĭcŭla; si de aici u › o, prin asimilare, conform rezultatele din franceza si sp.
Derivat tomna, verb ( a petrece toamna); tomnat, substantiv neutru (sezon de toamna; cheltuiala pazei sau a pasunatului unei turme in timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adjectiv (autumnal); intomna, verb reflexiv (a sosi toamna); tomniu, adjectiv (autumnal).