Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Toiag

1 * Cuvantul cu diacritice: toiág
Cuvantul fara diacritice: toiag

Definitie: TOIAG, toiege, substantiv neutru 1. Băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra. ♦ Figurativ Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități. 3. (Popular) Lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La plural art.) Numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion. [Pronuntat: to-iag] – Din limba slava (veche) tojagŭ, tojaga.

2 * Cuvantul cu diacritice: toiág
Cuvantul fara diacritice: toiag

Definitie: TOIAG substantiv verifica cuvantul: ajutor, mustuitor, reazem, sceptru, sprijin, sprijinitor.

3 * Cuvantul cu diacritice: toiág
Cuvantul fara diacritice: toiag

Definitie: TOIAG substantiv 1. baston, (Transilvania și Maram.) măcău. (Se sprijină în -.) 2. (regional) stat. (-ul este o lumânare încolăcită.)

4 * Cuvantul cu diacritice: toiág
Cuvantul fara diacritice: toiag

Definitie: toiag substantiv neutru, plural toiege

5 * Cuvantul cu diacritice: toiág -ége
Cuvantul fara diacritice: toiag

Definitie: TOIAG -ege n. 1) Băț lung care servește drept sprijin la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. 3) figurat Susținere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. 4) Baston purtat ca simbol al unei demnități sau autorități. 5) pop. Lumânare care se pune în mâna sau la capul mortului. limba slava (veche) tojagu, tojaga

6 * Cuvantul cu diacritice: toiág -iége
Cuvantul fara diacritice: toiag

Definitie: toiag (-iege), substantiv neutru – 1. Par, baston. – 2. Cîrjă. – 3. Bîtă de cioban. – 4. Cîrjă pastorală. – 5. Baston ca însemn de autoritate. – 6. Sceptru. – 7. Sprijin, reazem. – 8. Lovitură cu bastonul. – 9. Lumînare de morți care se face de aceeași lungime cu cel răposat. – 10. (S.f. plural) Numele a trei stele din constelația Orion. – Mr. tuiag(ă), megl. tuiagă. Sl. (sb.) toiaga, conform bulgara tojag (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 416; Conev 65; Byck-Graur, BL, I, 14); pare cuvînt oriental, conform limba turca: toyaka. – Derivat to(i)egi, verb (a umbla, a cutreiera; a bate cu ciomagul).