Tonalitate
Definitie, sens si explicatie
1Tonalitate, tonalitati, substantiv feminin I.
1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Raportul dintre sunetele unei scari muzicale fata de acordul ei principal.
2. (Lingv.) Înaltime caracteristica a unei vocale in scara normala a tonurilor. ♦ Intonatie deosebita in unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel. Ii.
1. Ton2 (Ii 1).
2. Ton2 (Ii 2). ♦ Ambianta cromatica specifica unui tablou. – Din franceza Tonalite.
1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Raportul dintre sunetele unei scari muzicale fata de acordul ei principal.
2. (Lingv.) Înaltime caracteristica a unei vocale in scara normala a tonurilor. ♦ Intonatie deosebita in unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel. Ii.
1. Ton2 (Ii 1).
2. Ton2 (Ii 2). ♦ Ambianta cromatica specifica unui tablou. – Din franceza Tonalite.
2Tonalitate substantiv
1. (Muzica) ton, (livr. cuvant invechit) son. (În ce - e scrisa bucata?)
2. verifica cuvantul: inflexiune.
3. (Fon.) inaltime, ton. (Chineza literara are patru -ati.)
1. (Muzica) ton, (livr. cuvant invechit) son. (În ce - e scrisa bucata?)
2. verifica cuvantul: inflexiune.
3. (Fon.) inaltime, ton. (Chineza literara are patru -ati.)
3Tonalitate substantiv feminin, g.-d. art. tonalitatii; plural tonalitati
4Tonalitate -ati f. 1) Ansamblu de legi care stau la baza gamelor. 2) Gama care sta la baza unei compozitii muzicale. 3) (in unele limbi) Intonatie diferita a unor cuvinte, formate din aceleasi sunete, dar deosebite prin sens. 4) Particularitate dominanta a unei scrieri (literare). 5) Culoare dominanta a unei picturi. /<fr. tonalite
5Tonalitate substantiv feminin I.
1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Gama care sta la baza unei compozitii muzicale.
2. Intonatie deosebita, in unele limbi, a unor cuvinte, care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. Ii.
1. Nuanta a culorilor.
2. Trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri. [Conform: franceza tonalite].
1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Gama care sta la baza unei compozitii muzicale.
2. Intonatie deosebita, in unele limbi, a unor cuvinte, care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. Ii.
1. Nuanta a culorilor.
2. Trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri. [Conform: franceza tonalite].
6Tonalitate substantiv feminin
1. (muz.) complex de relatii de natura armonica stabilit intre sunetele modurilor major si minor cu sunetul principal (tonica.). ♢ gama care sta la baza unei compozitii muzicale.
2. intonatie, modulatie a vorbirii.
3. nuanta a culorilor; ambianta cromatica a unei picturi.
4. trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri, a gandirii, a unei stari sufletesti etcetera (< franceza tonalite)
1. (muz.) complex de relatii de natura armonica stabilit intre sunetele modurilor major si minor cu sunetul principal (tonica.). ♢ gama care sta la baza unei compozitii muzicale.
2. intonatie, modulatie a vorbirii.
3. nuanta a culorilor; ambianta cromatica a unei picturi.
4. trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri, a gandirii, a unei stari sufletesti etcetera (< franceza tonalite)