1
Trac1 interjecție Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee.
DEX – dicționarul explicativ
2
Trac2 substantiv neutru Stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artiștii) în momentul apariției lor în fața publicului. – Din franceză Trac.
DEX – dicționarul explicativ
3
Trac1 substantiv neutru stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului, a unor examinatori. (< franceză trac)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Trac2, -ă I. adjectiv, substantiv masculin și feminin (locuitor) din Tracia.
II. adjectiv care aparținea tracilor; tracic.
(substantiv feminin) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen.
Balcanică. (< latină thracus)
II. adjectiv care aparținea tracilor; tracic.
(substantiv feminin) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen.
Balcanică. (< latină thracus)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă 7 definiții din alte dicționare
5
Trac substantiv neutru Emoție de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului. [< franceză trac].
DN – dicționar de neologisme
6
Trac1 neutru Stare de emoție de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) când apar în fața publicului. /<franceză trac
NODEX – noul dicționar explicativ
7
Trac3 tracă (traci, trace) masculin și feminin Persoană care făcea parte din vechea populație a Traciei. /<latină Thracus
NODEX – noul dicționar explicativ
8
Trac2 interjecție (cuvânt care se folosește pentru a exprima zgomotul produs de descărcarea unei arme, de tragerea unei săgeți etc.). /Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
9
Trac (din Tracia) substantiv masculin, adjectiv masculin, plural traci; feminin singular tracă, genitiv-dativ articulat tracei, plural trace
DOOM – dicționarul ortografic
10
Trac (stare emotivă) substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic
11
Trac interjecție
DOOM – dicționarul ortografic