Definitie Drac - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Drac, draci, substantiv masculin
1. Fiinta imaginara, de sex masculin, intruchipare a spiritului rau; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuta. ♢ Expresie A fi dracul gol (sau impielitat) sau a fi drac impielitat = A) a fi rau, afurisit; B) a fi istet, poznas.
Omul (sau salba, poama) dracului sau om al dracului = A) om rau, ticalos; B) om intreprinzator, descurcaret.
A se teme de ceva ca de dracul (sau ca dracul de tamaie) = a se teme foarte tare de ceva.
A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dusmanie sau cu frica.
E tot un drac = e totuna, e acelasi lucru.
A avea (sau a fi cu) draci sau a avea pe dracul in el = A) a fi rau dispus, enervat; B) a fi energic, plin de viata, neastamparat.
Parca a intrat dracul in el, se zice despre cineva manios, agitat sau cu o energie inepuizabila.
A baga (pe cineva) in draci (sau in toti dracii) = a intimida, a infricosa (pe cineva); a face (pe cineva) sa depuna toate eforturile (de frica).
Trebuie sa fie un drac la mijloc, se spune cand nu poate fi gasita o explicatie logica a unei situatii incurcate sau cand se banuieste o cauza ascunsa, greu de gasit.
Și-a bagat (sau si-a amestecat) dracul coada, se zice cand o situatie care parea clara se complica dintr-o data, capata o evolutie neasteptata.
A trage pe dracul de coada = a fi foarte sarac, a o duce greu.
A cauta pe dracul = a intra singur intr-o incurcatura, a-si provoca singur neplaceri.
A da de (sau peste) dracul sau a vedea (sau a-si gasi) pe dracul = a o pati.
A cauta pe dracul si a gasi pe tata-sau = a ajunge intr-o situatie si mai rea decat aceea anterioara.
A trimite (pe cineva) la dracul sau a da dracului = a injura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol.
A trimite (pe cineva) de la dracul la tata-sau = a purta (pe cineva) de colo pana colo.
A cere pe dracul si pe tata-sau (sau cat dracul pe tata-sau) = a cere (pe ceva) un pret exorbitant.
A face pe dracu-n patru sau a face si pe dracul = a face tot posibilul, a incerca toate mijloacele.
A da (sau a lasa) dracului (pe cineva sau ceva) = a abandona, a parasi (pe cineva sau ceva), a renunta definitiv (la cineva sau la ceva).
A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile; adesea in imprecatii) a se duce fara sa se mai intoarca (si intr-un loc nestiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi.
A se duce la dracul = a pleca unde vrea (fara sa-i mai stie nimeni de urma si fara sa-i mai doreasca revederea).
A-l lua dracul (sau dracii, mama dracului) = a muri; a o pati.
La dracul! formula exclamativa de dispret prin care se exprima dorinta de a renunta la ceva, de a se lepada de ceva.
Pe dracul! = (formula exclamativa de negatie) nimic! Al dracului! sau ptiu, drace! exclamatii exprimand uimire, enervare, admiratie.
A nu avea nici pe dracul = a fi perfect sanatos.
Lucrul dracului = lucru dificil, dubios, care creeaza neplaceri. (Glumet si ir.) Buruiana (sau iarba, tamaia) dracului = tutun. ♦ (În formule de generalizare extrema, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cine-o fi”) Face si pe dracul. ♢ Expresie La dracu-n praznic sau la mama dracului, unde si-a intarcat dracul copiii, unde si-a spart dracul opincile = intr-un loc (neprecizat) foarte indepartat. ♦ (În expresie) Al dracului (de...) = A) foarte rau, pacatos; B) incomod, dificil; C) foarte, peste masura de..., grozav; D) energic, descurcaret, razbatator. (Asa) de-al dracului! = fara nici un motiv, fiindca asa vreau!
2. Figurativ Om plin de pacate, rau, crud; om poznas, istet, vioi.
3. Compus: drac-de-mare = peste marin de culoare cenusie-rosiatica, cu corpul si capul comprimate lateral, a carui prima aripioara dorsala este formata din tepi veninosi (Trachinus draco). – Limba Latina Draco, „sarpe, balaur”.

Varianta definitie 2: Drac antonim: inger

Varianta definitie 3: Drac substantiv
1. aghiuta, demon, diavol, incornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.) satana, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraotchi, (popular si familiar) michiduta, nichipercea (art.), parlea (art.), sarsaila, (popular) faraon, idol, impelitatul (art.), mititelul (art.), nefartatul (art.), nevoia (art.), pardalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoara, cel-din-balta, duca-se-pe-pustii, uciga-l-crucea, uciga-l-toaca, (invechit si reg.) mamon, sacretul (art.), sotea (art.), (regional) hadache, napustul (art.), spurc, spurcat, seitan, sotca, ucigan, (Transilvania, Banat si Maram.) beda, (Mold. si Bucovina) benga (art.), (prin Bucovina) carcandila, (Transilvania si Mold.) mutul (art.), (prin Mold. si Bucovina) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina) slactrafu (art.), (invechit) impiedicatorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) pacatul (art.).
2. (IHT.) drac-de-mare (Trachinus draco) = dragon.

Varianta definitie 4: Drac substantiv masculin, plural draci

Varianta definitie 5: Drac -ci m. (in religia crestina) Fiinta imaginata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu si al omenirii; diavol; demon; satana. ♢ A se teme ca -cul de tamaie a se teme foarte tare de ceva sau de cineva. E tot un - e totuna; este acelasi lucru. A face pe -cul in patru a face tot ce se poate; a pune totul in joc. Pe -cul se spune pentru a arata neincrederea sau pentru a tagadui ceva. Parca-i -cul pe uscat se spune despre cineva foarte urat. A trage pe -cul de coada a fi foarte sarac; a o duce foarte greu. Și-a bagat -cul coada intre ei se spune cand intre prieteni se starneste o vrajba neasteptata. Nu-i -cul atat de negru lucrurile nu stau atat de rau cum se pare. A fi -cul gol (sau Impelitat) a) a fi rau; b) a fi foarte istet. A vedea pe -cul (sau A da de -cul) a o pati. Salba (sau Poama) -cului om ticalos. A se uita (la cineva) ca la -cul a se uita la cineva cu dusmanie sau cu frica. A avea -ci (a fi cu -ci, a fi plin de -ci) a) a fi om rau; b) a fi neastamparat, zvapaiat. Unde si-a intarcat -cul copiii (sau La -cul in praznic) foarte departe; intr-un loc pe care nu-l stie nimeni. Buruiana (sau Iarba) -cului tutun. A cauta pe -cul a-si face singur neplaceri. A scapa de -cul si a da peste tata-sau a ajunge din rau in mai rau. A da (sau A lasa) -cului a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; a lasa la voia intamplarii. A nu avea nici pe -cul a fi sanatos. Al -cului! (sau Ptiu, -ce) se spune cand esti cuprins de uimire. Lucrul -cului afacere necurata. Și pe -cul orice. Ce -cul! se spune cand esti nedumerit de ceva. Sa-l ia -cul (duca-se -cului) se spune pentru a exprima indignarea fata de actiunile cuiva sau fata de o situatie. /<lat. draco

Varianta definitie 6: Drac (draci), substantiv masculin –
1. Demon, diavol, spirit malign. –
2. Diavol, imprecatie adresata in special copiilor. –
3. Diavol, imprecatie in general. –
4. Joc de copii, care se impart in doua grupuri, unul reprezentind oastea diavolilor, celalalt al ingerilor. – Mr. dracu, darac, megl. drac, istr. drocu.
Limba Latina dracu „dragon” probabil cu forma *dracus, conform limba neogreaca: δράϰος, limba albaneza drek (Cihac, II, 81; Puscariu 547; Candrea-Dens., 510; REW 2759).
În latina religioasa a ajuns sa insemne „demon”; conform CIL, VIII, 15247 si Suidas: „In Hiobo diabolus draco dicitir”.
Pentru der. directa de la nominativ, conform cap, om, sarpe, etcetera Derivat dracarie, substantiv feminin (dracie, strengarie; vrajitorie, magie); dracesc, adjectiv (demonic, diavolesc); dracie, substantiv feminin (actiune diabolica; faradelege, rautate; strengarie, pozna); dracime, substantiv feminin (multime de draci); dracoaica, substantiv feminin (diavolita); dracos, adjectiv (care se tine de dracii; neastimparat, strengar); dracovenie, substantiv feminin (dracie), cu sufix fals -ovenie de la parascovenie; dracui, verb (a invoca diavolul, a da dracului); indraci, verb (a infuria, a scoate din sarite).