Cirac

Cirac, ciraci, substantiv masculin
1. (Livresc) Elev, discipol, ucenic.
2. (Depreciativ) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva.
3. (Învechit) Om de încredere al cuiva. – Din turcă Çirak.

DEX – dicționarul explicativ

Cirac ciraci masculin învechit 1) Adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu; discipol; elev; ucenic. 2) peiorativ Persoană servilă, care împărtășește fără rezerve părerile cuiva. /<turcă çirac

NODEX – noul dicționar explicativ

Cirac (ciraci), substantiv masculin –
1. Client, protejat, favorit. –
2. Rubedenie, neam. –
3. Servitor, slugă. –
4. Discipol, adept. – Aromână cirac, meglenoromână ciărac.
Turcă çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); conform neogreacă τσιράϰι, albaneză čirak. – Derivat ciraclîc, substantiv neutru (învechit, protecție, favoare; ucenicie), din turcă çiraklik; ciracladiseală, substantiv feminin (învechit, învățătură, instruire).

DER – dicționarul etimologic

Cirac, ciraci substantiv masculin (interlop)
1. coleg de breaslă.
2. complice.
3. coleg de pușcărie.
4. vezi Cajbec. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou