Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trage

1 * Cuvantul cu diacritice: tráge
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: TRAGE, trag, verb III. I. 1. Tranzitiv A face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct. ♢ Expresie A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna. A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios. A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în fața justiției. A trage pe sfoară = a păcăli. A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură. A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător. A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta). ♦ A întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind). ♢ Expresie A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti. ♦ Figurativ (Înv.) A îndemna; a atrage (asupra sa). 2. Tranzitiv A duce, a târî după sine. ♢ Expresie A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt. A trage un picior sau a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine). 3. Tranzitiv A pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi. 4. Intranzitiv (Popular) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna. 5. Tranzitiv A înfige (într-un corp ascuțit). 6. Tranzitiv A îndrepta și a opri un vehicul, o ambarcație la locul de îmbarcare sau de coborâre. 7. Intranzitiv A se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat. 8. Reflexiv și instranzitiv (Reg. și familiar; urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) A se duce (mânat de o dorință), a se îndrepta spre o țintă. ♦ Intranzitiv Figurativ A tinde spre..., a se simți atras către... ♦ Intranzitiv A prevesti o anumită stare. Trage a rău. 9. Reflexiv (Popular) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ♢ Expresie (Tranzitiv) A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva. 10. Tranzitiv Figurativ A îndura, a suporta, a pătimi. ♢ Expresie A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși. II. 1. Tranzitiv A lua, a scoate; a smulge; a extrage. ♢ Locutiune verb A trage un profit = a profita. A trage învățăminte din (sau de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență). ♢ Expresie A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma... 2. Intranzitiv Fig (în expresie) A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș. A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat. 3. Tranzitiv A inspira; a respira; a inhala. ♢ Expresie A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etcetera; a se odihni după un efort greu. (Intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza. 4. Intranzitiv (Despre sobe) A avea tiraj bun. 5. Tranzitiv A sorbi, a înghiți, a bea. ♢ Expresie (Absol.) A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv. III. Tranzitiv A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ♢ Expresie (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita. IV. 1. Tranzitiv (În diverse procese de muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări) A trage la rindea = a rindelui. A trage (o țesătură) la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă. A trage la tipar = a tipări. A trage la șapirograf = a șapirografia. A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuți. A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (Intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda. A trage cu coasa = a cosi. A trage la rame (sau la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin... Trage firele prin spată. ♢ Expresie A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun). Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios. ♦ A întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦ Reflexiv (În expresie) A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă. 2. Tranzitiv (Familiar) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ♢ Expresie A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc. 3. Tranzitiv A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni. 4. Intranzitiv A descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etcetera să pornească spre țintă. 5. Tranzitiv A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa. V. 1. Intranzitiv (Despre vânt) A bate, a sufla. 2. Tranzitiv (Adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etcetera) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire). VI. Reflexiv 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din... 2. A proveni; a fi provocat (de...). [Perf. substantiv trăsei, part. tras] – Limba Latina tragere (= trahere).

2 * Cuvantul cu diacritice: tráge
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: TRAGE verb verifica cuvantul: avea, cauza, cântări, deriva, extrage, face, fuma, pricinui, produce, proveni, provoca, retrage, rezulta, scoate, veni.

3 * Cuvantul cu diacritice: tráge
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: TRAGE verb 1. verifica cuvantul: târî. 2. verifica cuvantul: întinde. 3. a înfige. (- în țeapă.) 4. verifica cuvantul: smulge. 5. verifica cuvantul: suna. 6. a coborî, a lăsa. (A - perdelele.) 7. verifica cuvantul: încuia. 8. verifica cuvantul: feri. 9. verifica cuvantul: sufleca. 10. verifica cuvantul: dezbrăca. 11. verifica cuvantul: îmbrăca. 12. verifica cuvantul: descălța. 13. verifica cuvantul: încălța. 14. verifica cuvantul: îndesa. 15. verifica cuvantul: absorbi. 16. verifica cuvantul: inspira. 17. verifica cuvantul: inhala. 18. verifica cuvantul: priza. 19. verifica cuvantul: sufla. 20. verifica cuvantul: bea. 21. verifica cuvantul: fricționa. 22. verifica cuvantul: masa. 23. verifica cuvantul: ascuți. 24. verifica cuvantul: arunca. 25. verifica cuvantul: bate. 26. verifica cuvantul: descărca. 27. verifica cuvantul: izbi. 28. verifica cuvantul: tipări. 29. verifica cuvantul: trasa. 30. a da, (rar) a aplica, (familiar figurativ) a arde, a cârpi, a lipi. (I-a - o palmă.) 31. a-i plesni, (familiar figurativ) a-i croi. (Îi - una peste obraz.) 32. verifica cuvantul: poposi. 33. a mânea, (popular) a sălășlui, (regional) a sălăși, (prin Transilvania) a măsălui, a sălui, (învechit) a conăci, a sălășui. (A - acolo vreo două zile.) 34. verifica cuvantul: instala. 35. verifica cuvantul: slăbi. 36. verifica cuvantul: descinde. 37. verifica cuvantul: proveni. 38. verifica cuvantul: îndura.

4 * Cuvantul cu diacritice: tráge
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: trage verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural trag, imperfect 3 singular trăgea, perf. substantiv 1 singular trăsei, 1 plural traserăm; part. tras

5 * Cuvantul cu diacritice: a tráge trag
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: A TRAGE trag 1. tranz. 1) A mișca spre sine sau spre alt punct, apucând de un capăt, de un mâner sau de altceva. - dulapul. ♢ - pe sfoară a păcăli; a înșela. - la răspundere a cere ca cineva să dea socoteală pentru faptele sale. - sapa a) a prăși; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tracțiune, mașini etcetera) A face să se miște ducând după sine; a târî. Locomotiva trage vagoanele. - jugul a munci din greu. A(-și) - piciorul, - cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din când în când pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A îmbrăca potrivind în grabă pe corp. - pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etcetera) A imprima pe o suprafață plană. 2. intranzitiv 1) (despre drumeți, călători etcetera) A se opri pentru un timp; a face un popas. - la han. 2) (despre instalații de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normală a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). - cu pușca. limba latina trahere

6 * Cuvantul cu diacritice: a se tráge mă trag
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: A SE TRAGE mă trag intranzitiv 1) (despre ființe) A se mișca abia târându-și corpul; a se deplasa anevoie. Rănitul se trase până la tranșee. ♢ - la față (sau la chip) a) a slăbi; b) a arăta rău (obosit, palid etcetera). 2) A-și avea originea; a descinde. 3) A proveni, a descinde din ... limba latina trahere

7 * Cuvantul cu diacritice: tráge -g -as
Cuvantul fara diacritice: trage

Definitie: trage (-g, -as), verb – A deplasa ceva spre sine. – 2. A atrage, a tîrîi, a tîrî. – 3. A extrage, a smulge, a scoate. – 4. A obține, a procura. – 5. A suporta, a pătimi, a suferi. – 6. A întinde, a lungi. – 7. A fugi, a aluneca. – 8. A arunca, a azvîrli, a lansa. – 9. A lovi, a descărca. – 10. A repeta cu zel o acțiune. – 11. În general, a executa acțiunea proprie a unui obiect de terminat; a trage cismele; a trage clopotele; a-și trage sufletul; a trage ușa; a trage cu buretele; a trage cu urechia; a trage din fluier; trage în țeapă; a trage un somn etcetera – 12. A aspira, a înghiți. – 13. A sorbi, a absorbi. – 14. A bea, a trage la măsea. – 15. (Înv.) A retrage. – 16. A face masaj. – 17. (Argou) A împerechea. – 18. A scoate un tiraj. – 19. A face o fotografie. – 20. A emite o trată. – 21. A deveni țeapăn. – 22. A descărca o armă de foc. – 23. A se îndrepta către, a merge în direcția. – 24. A aspira, a pretinde. – 25. A avea simpatie, a avea înclinație către. – 26. A descinde, a se instala, a rămîne. – 27. A semăna, a aduce cu. – 28. A prezice, a profeți, a da semne. – 29. (Refl.) A ieși, a scăpa. – 30. (Refl.) A se prelungi, a dura. – 31. (Refl.) A descinde din, a proveni, a avea originea. – 32. (Refl.) A purcede, a rezulta. – 33. (Refl.) A se retrage, a retroceda. – Mr. trag, trașu, traptu, tradzire; megl. trag, tradziri; istr. trǫgu, trǫs. Limba Latina tragere, varianta vulgară de la trahĕre (Pușcariu 1752; REW 8841), conform vegl. truar, limba italiana trarre, prov., franceza traire, cat. traure, sp. traer, port. trazer. – Derivat trăgaci, adjectiv (bun de tras; substantiv masculin, trăgător; substantiv neutru, cocoș de armă; substantiv neutru, Arg., pistol); trăgător, substantiv masculin (persoană care trage; animal de tracțiune; eliberator de polițe; substantiv neutru, cocoș de armă; instrument de tras linii); trăgătoare, substantiv feminin (curea de șa; bici, cravașă; mariță, scăunel de descălțat cizmele; ureche de gheată; cocoș de pușcă; vas de cereale); trăgulă, substantiv feminin (Oltenia, Banat, pîlnie); trăsătură, substantiv feminin (faptul de a trage linie, contur; urmă); trăsură, substantiv feminin (trăsătură; urmă; liniuță de unire; vehicul). Derivat neol. contrage, verb, după limba latina contrahere, formă rară, substituită de contracta; retrage, verb, după franceza retirer; sustrage, verb, după franceza soustraire.