Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trimite

1 * Cuvantul cu diacritice: trimíte
Cuvantul fara diacritice: trimite

Definitie: TRIMITE, trimit, verb III. Tranzitiv 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ♢ Expresie (Familiar) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etcetera [Varianta: trimete verb III] – Limba Latina tramittere.

2 * Cuvantul cu diacritice: trimíte
Cuvantul fara diacritice: trimite

Definitie: TRIMITE verb 1. (învechit și popular) a mâna. (L-am trimis la cumpărături.) 2. verifica cuvantul: porni. 3. verifica cuvantul: expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (regional) a mâna. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. verifica cuvantul: înainta. (A trimite o cerere unei instituții.)

3 * Cuvantul cu diacritice: trimíte
Cuvantul fara diacritice: trimite

Definitie: trimite verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural trimit, perf. substantiv 1 singular trimisei, 1 plural trimiserăm; conj. prezent 3 singular și plural trimită; ger. trimițând; part. trimis

4 * Cuvantul cu diacritice: a trimíte trimít
Cuvantul fara diacritice: trimite

Definitie: A TRIMITE trimit tranzitiv 1) (persoane) A face să se ducă (printr-o rugăminte, hotărâre sau dispoziție). - după apă. - la învătătură. ♢ - (pe cineva) pe lumea cealaltă (sau în rai) a ucide; a omorî. - (pe cineva) în judecată a da în judecată; a intenta un proces împotriva cuiva. 2) (persoane) A face să se adreseze (la o sursă oarecare). - la un articol de revistă. 3) (obiecte) A face să ajungă la destinație (pe o cale anumită sau prin intermediul cuiva); a expedia. - un colet prin poștă. 4) (despre divinități) A face să apară în mod miraculos. limba latina tramittere

5 * Cuvantul cu diacritice: trimíte -t -mís
Cuvantul fara diacritice: trimite

Definitie: trimite (-t, -mis), verb – A dispune ca cineva să se ducă undeva, a mîna. – Varianta trimete, Mold. tremite, Trans. tremete, Banat trămete, cuvant invechit trămite. Megl. trimet, trimes, istr. tremetu. Limba Latina trāmittĕre (Pușcariu 1763; REW 8849), conform verifica cuvantul: limba italiana tramettere, prov., cat. trametre. – Derivat trimis (var. trimes), substantiv neutru (sol, delegat, împuternicit); trimițător, adjectiv (expeditor; substantiv neutru, transmițător); trimițătură, substantiv feminin (învechit, trimitere).