Trimitere
Definitie, sens si explicatie
1Trimitere, trimiteri, substantiv feminin
1. Actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis1. ♢ Trimitere in judecata = intentare a unui proces.
Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata.
2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate).
3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etcetera pentru confruntare sau consultare. [Varianta: Trimetere substantiv feminin] – Verifica cuvantul: Trimite.
1. Actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis1. ♢ Trimitere in judecata = intentare a unui proces.
Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata.
2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate).
3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etcetera pentru confruntare sau consultare. [Varianta: Trimetere substantiv feminin] – Verifica cuvantul: Trimite.
2Trimitere substantiv
1. verifica cuvantul: expediere.
2. verifica cuvantul: inaintare.
3. comunicare, transmitere. (- unor vesti.)
1. verifica cuvantul: expediere.
2. verifica cuvantul: inaintare.
3. comunicare, transmitere. (- unor vesti.)
3Trimitere substantiv feminin, g.-d. art. trimiterii; plural trimiteri
4Trimitere -i f. 1) v. a trimite. 2) Indicatie scrisa data de o institutie medicala unui pacient pentru tratament sau pentru consultatie (la o alta institutie sau la un medic specialist). 3) Nota bibliografica sau explicativa din josul unei pagini sau de la sfarsit. /v. a trimite