Trinitate
Definitie, sens si explicatie
1Trinitate substantiv feminin (În religia crestina) Treimea divina; Sfanta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etcetera care formeaza o unitate. – Din franceza Trinite, limba latina Trinitas, -atis.
2Trinitate substantiv
1. (Termen Bisericesc) sfanta treime, (popular) troita.
2. treime, triada, trio, (popular) troita. (Formau o - nedespartita.)
1. (Termen Bisericesc) sfanta treime, (popular) troita.
2. treime, triada, trio, (popular) troita. (Formau o - nedespartita.)
3Trinitate (grup de trei) substantiv feminin, g.-d. art. trinitatii
4Trinitate -ati f. 1) Unitate tainica a celor trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; Sfanta Treime. 2) figurat Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troita. [G.-d. Trinitatii] /<lat. trinitas, -atis, limba franceza: trinite
5Trinitate substantiv feminin
1. (În religia crestina) Sfanta Treime.
2. Grup de trei personae, de trei lucruri etcetera [Conform: limba latina trinitas, franceza trinite].
1. (În religia crestina) Sfanta Treime.
2. Grup de trei personae, de trei lucruri etcetera [Conform: limba latina trinitas, franceza trinite].
6Trinitate substantiv feminin
1. Sfanta Treime.
2. grup de trei divinitati, trei persoane sau lucruri care formeaza o unitate. (< franceza trinite, limba latina trinitas)
1. Sfanta Treime.
2. grup de trei divinitati, trei persoane sau lucruri care formeaza o unitate. (< franceza trinite, limba latina trinitas)