Triumfător -oare
Definitie, sens si explicatie
1Triumfător, -oare, triumfatori, -oare, adjectiv Care triumfa; biruitor, invingator, victorios. ♦ Figurativ Care exprima o mare incredere in succesul obtinut, care arata multumirea de a fi biruitor. [Pronuntat: tri-um-] – Din franceza Triomphateur, limba latina Triumphator, -oris.
2Triumfător adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: victorios.
2. adjectiv atotbiruitor. (Forta -oare.)
3. adjectiv verifica cuvantul: triumfal.
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: victorios.
2. adjectiv atotbiruitor. (Forta -oare.)
3. adjectiv verifica cuvantul: triumfal.
3Triumfator adjectiv m. (silabe tri-um-), plural triumfatori; f. singular si plural triumfatoare
4Triumfător1 adverb Într-un mod care exprima triumf; cu triumf. /a triumfa + suf. -tor
5Triumfător2 -oare (-ori, -oare) 1) Care triumfa; biruitor; victorios. 2) fig.
Care vadeste triumf; plin de triumf. Privire -oare. /a triumfa + sufix -tor
Care vadeste triumf; plin de triumf. Privire -oare. /a triumfa + sufix -tor
6Triumfător, -oare adjectiv Care triumfa; invingator, victorios. ♦ (Figurat) Care exprima o mare incredere in succesul obtinut, care arata multumirea de a fi biruitor. [Pronume tri-um-. / < Triumfa + -(a)tor].
7Triumfător, -oare adjectiv care triumfa; invingator, victorios. ♢ (figurativ) care exprima o mare incredere in succesul obtinut. (< franceza triumphateur, limba latina triumphator)