Troieni

Troieni, troienesc, verb IV.
Tranzitiv
1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți.
Reflexiv A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi.
2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un locuțiune [Pronunțat: tro-ie-] – Din Troian¹.

DEX – dicționarul explicativ

A troieni troienesc tranzitiv 1) (drumuri sau terenuri) A acoperi cu troiene; a nămeți; a înzăpezi. 2) figurat A acoperi, îngrămădind ceva în cantitați mari deasupra. /Din troian

NODEX – noul dicționar explicativ

A se troieni mă troienesc intranzitiv (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se înzăpezi. /Din troian

NODEX – noul dicționar explicativ

Troieni verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural troienesc, imperfect 3 singular troienea; conjuncție prezent 3 singular și plural troienească; germană troienind; participiu troienit

DOOM – dicționarul ortografic