Trufă
Definitie, sens si explicatie
1Trufă1, trufe, substantiv feminin
1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber).
2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din franceza Truffe.
1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber).
2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din franceza Truffe.
2Trufă2, trufe, substantiv feminin (Înv.) Trufie. – Limba Latina *trufa.
3Trufă substantiv verifica cuvantul: aroganta, fala, fudulie, infatuare, infumurare, ingamfare, mandrie, orgoliu, semetie, trufie, vanitate.
4Trufă substantiv (Botanica) trufa de iarna (Tuber mela-nosporum) = trufa neagra; trufa de vara (Tuber aestivum) = trufa varatica; trufa neagra verifica cuvantul: trufa de iarna; trufa varatica verifica cuvantul: trufa de vara.
5Trufa (ciuperca, trufie) substantiv feminin, g.-d. art. trufei; plural trufe
6Trufă -e f. 1) Ciuperca comestibila in forma de cartof, de culoare violeta-negricioasa, care se dezvolta in pamant. 2) Preparat alimentar din crema de ciocolata. /<lat. trufa
7Trufă substantiv feminin
1. (Liv.) Inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♦ Abuz de incredere, escrocherie.
2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violeta-negricioasa, avand forma unui cartof.
3. Produs de cofetarie preparat cu o crema de unt si ciocolata. [< franceza truffe, limba italiana truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].
1. (Liv.) Inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♦ Abuz de incredere, escrocherie.
2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violeta-negricioasa, avand forma unui cartof.
3. Produs de cofetarie preparat cu o crema de unt si ciocolata. [< franceza truffe, limba italiana truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].
8Trufă substantiv feminin
1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♢ abuz de incredere, escrocherie.
2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.
3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata.
4. nas al unui caine. (< franceza truffe)
1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♢ abuz de incredere, escrocherie.
2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.
3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata.
4. nas al unui caine. (< franceza truffe)
9Trufa (-fe), substantiv feminin – Mindrie, fala, ingimfare, aroganta, trufie.
Origine indoielnica.
Se considera in general (Cihac, Ii, 708; Roesler 577; seineanu, Semasiol., 209; Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; Rosetti, Ii, 69) ca reprezinta limba greaca (veche) τρυφή „delicii desfatari”; dar aceasta solutie nu se potriveste nici semantic si nici fonetic; astfel ca Tiktin ajunge sa-l considere drept cultism cuvant invechit Aceasta solutie din urma este si mai putin satisfacatoare.
Secolul Xvi, cuvant invechit Pare mai curind un reprezentant indirect de limba latina triumphus, conform limba italiana tronfio „mindru”, limba germana Trumpf, prin intermediul unor idiomuri limba slava (veche) in care s-ar fi pierdut nazala; insa forma intermediara nu ne apare.
Derivat trufie (var. trufasie), substantiv feminin (orgoliu, fala); trufi (var. trufasi), verb reflexiv (a se mindri, a se ingimfa, a se fuduli); trufas, adjectiv (mindru, orgolios, arogant).
Din rom. provine bulgara din Trans. trufa (Miklosich, Bg., 137).
Origine indoielnica.
Se considera in general (Cihac, Ii, 708; Roesler 577; seineanu, Semasiol., 209; Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; Rosetti, Ii, 69) ca reprezinta limba greaca (veche) τρυφή „delicii desfatari”; dar aceasta solutie nu se potriveste nici semantic si nici fonetic; astfel ca Tiktin ajunge sa-l considere drept cultism cuvant invechit Aceasta solutie din urma este si mai putin satisfacatoare.
Secolul Xvi, cuvant invechit Pare mai curind un reprezentant indirect de limba latina triumphus, conform limba italiana tronfio „mindru”, limba germana Trumpf, prin intermediul unor idiomuri limba slava (veche) in care s-ar fi pierdut nazala; insa forma intermediara nu ne apare.
Derivat trufie (var. trufasie), substantiv feminin (orgoliu, fala); trufi (var. trufasi), verb reflexiv (a se mindri, a se ingimfa, a se fuduli); trufas, adjectiv (mindru, orgolios, arogant).
Din rom. provine bulgara din Trans. trufa (Miklosich, Bg., 137).