Trup
Definitie, sens si explicatie
1Trup, trupuri, substantiv neutru
1. (Popular) Corp (al unei fiinte). ♢ Locutiune adverb (Cu) trup si suflet = cu totul, in intregime, fara rezerve. ♢ Expresie (A fi) trup din trupul cuiva = A) (a fi) nascut din...; B) (a face) parte integranta din ceva.
A fi trup si suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratiile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (si fara membre) al unei fiinte; trunchi (2). ♦ Cadavru.
2. Parte principala a unui obiect, a unei constructii etcetera; p. gener. obiectul insusi.
3. (Înv.) Întindere mare de pamant care alcatuieste un singur lot.
Trup de mosie.
4. (Înv.) Mare unitate militara. – Din limba slava (veche) Trupŭ.
1. (Popular) Corp (al unei fiinte). ♢ Locutiune adverb (Cu) trup si suflet = cu totul, in intregime, fara rezerve. ♢ Expresie (A fi) trup din trupul cuiva = A) (a fi) nascut din...; B) (a face) parte integranta din ceva.
A fi trup si suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratiile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (si fara membre) al unei fiinte; trunchi (2). ♦ Cadavru.
2. Parte principala a unui obiect, a unei constructii etcetera; p. gener. obiectul insusi.
3. (Înv.) Întindere mare de pamant care alcatuieste un singur lot.
Trup de mosie.
4. (Înv.) Mare unitate militara. – Din limba slava (veche) Trupŭ.
2Trup substantiv verifica cuvantul: corp, materie, pat, substanta.
3Trup substantiv I.
1. (Anatomie) corp. (Sufletul si -ul.)
2. (Anat.) corp, trunchi. (Omul este alcatuit din cap, gat, - si membre.)
3. verifica cuvantul: cadavru. Ii. verifica cuvantul: batator.
1. (Anatomie) corp. (Sufletul si -ul.)
2. (Anat.) corp, trunchi. (Omul este alcatuit din cap, gat, - si membre.)
3. verifica cuvantul: cadavru. Ii. verifica cuvantul: batator.
4Trup substantiv neutru, plural trupuri
5Trup -uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ♢ A fi (cu) - si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) - din -ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ♢ - neinsufletit cadavru. A trece (sau A calca) peste -ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu
6Trup (-puri), substantiv neutru – Corp. – Mr., megl. trup.
Sl. trupŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 49, Cihac, Ii, 425; Conev 87), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. trup, pol. trup „cadavru”. – Derivat trupesc, adjectiv (corporal); trupeste, adverb (corporal); trupes, adjectiv (corpolent); trupesie, substantiv feminin (corpolenta); trupean, adjectiv (invechit, corporal); trupos, adjectiv (corpolent); truposie, substantiv feminin (corpolenta); intrupa, verb (a incarna; a personifica). – Țig. sp. trupo, drupo (Besses 70 si 163), provine din rom. sau dintr-un idiom limba slava (veche) – Conform: trupita, tulpina.
Sl. trupŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 49, Cihac, Ii, 425; Conev 87), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. trup, pol. trup „cadavru”. – Derivat trupesc, adjectiv (corporal); trupeste, adverb (corporal); trupes, adjectiv (corpolent); trupesie, substantiv feminin (corpolenta); trupean, adjectiv (invechit, corporal); trupos, adjectiv (corpolent); truposie, substantiv feminin (corpolenta); intrupa, verb (a incarna; a personifica). – Țig. sp. trupo, drupo (Besses 70 si 163), provine din rom. sau dintr-un idiom limba slava (veche) – Conform: trupita, tulpina.