1
Țuguia, țuguiez, verb I. Reflexiv A se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui.
Tranzitiv A strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte. [Pronunțat: -gu-ia] – Din Țugui.
Tranzitiv A strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte. [Pronunțat: -gu-ia] – Din Țugui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se țuguia pers.3 Se țuguiază intranzitiv A deveni subțire spre vârf; a se face asemănător cu un țugui. /Din țugui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A țuguia țuguiez tranzitiv A face să se țuguieze. Țuguia buzele. [Și Țugui] /Din țugui
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Țuguia verb, indicativ prezent 1 singular țuguiez/țugui, 3 singular și plural țuguiază/țuguie, 1 plural țuguiem; conjuncție prezent 3 singular și plural țuguieze/țuguie; germană țuguind
DOOM – dicționarul ortografic