Definitie Muia - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Muia, moi, verb I.
1. Tranzitiv A introduce un obiect intr-un lichid, a imbiba cu lichid; a inmuia. ♦ Prin specializare: A baga rufele in apa cu soda sau cu sapun si a le tine catva timp inainte de a le spala. ♦ A intinge cu paine sau cu mamaliga in sos, in grasime etcetera
2. Tranzitiv A uda, a stropi. ♦ A scalda.
3. Tranzitiv si reflexiv A face sa devina sau a deveni mai moale, mai putin consistent, mai putin teapan. ♢ Expresie (Tranzitiv) A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva.
4. Reflexiv A-si pierde puterile, a slabi, a se molesi. ♦ (Despre ger) A scadea in intensitate, a deveni mai putin aspru.
5. Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) potoli, a (se) calma, a (se) linisti. ♦ A (se) imblanzi, a (se) induiosa; a (se) indupleca.
6. Tranzitiv si reflexiv (Fon.) A (se) palataliza. – Din Moale.
Conform: franceza m o u i l l e r.

Varianta definitie 2: A (se) muia antonim: a (se) intari

Varianta definitie 3: Muia verb verifica cuvantul: atenua, calma, ceda, descreste, diminua, domoli, indupleca, lasa, linisti, micsora, modera, pondera, potoli, reduce, scadea, slabi, tempera.

Varianta definitie 4: Muia verb
1. verifica cuvantul: inmuia.
2. (popular) a intinge. (- painea in sos.)
3. verifica cuvantul: terciui.
4. verifica cuvantul: molesi.
5. verifica cuvantul: blegi.
6. a se incalzi, (prin Muntenia si Olt.) a se pricali, (invechit) a se incari. (Vremea s-a mai -.)
7. (FON.) a (se) palataliza.

Varianta definitie 5: Muia verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular moi, 3 singular si plural moaie, 1 plural muiem, 2 plural muiati, imperfect 3 singular muia; ger. muind

Varianta definitie 6: Muia (moi, muiat), verb –
1. A umezi, a imbaia, a se uda. –
2. A se face mai moale. –
3. A (se) induiosa, a (se) emotiona. –
4. A slabi, a ceda. –
5. (Despre fructe) A se sparge, a se crapa; a se face zob, a marunti. –
6. A pune rufele in apa inainte de spalat. –
7. A fi plin, incarcat de. – Varianta inmuia.
Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol.
Limba Latina mǒlliāre (Puscariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), conform prov. molhar, franceza mouiller, cat. mollar, sp. mojar; conform moale. – Derivat amoi, substantiv neutru (Banat, muiat, inmuiere).