Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tur

1 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR¹, tururi, substantiv neutru 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură¹ (2). ♦ Tur-retur sau tur și retur = dus și întors, plecare și sosire. Tur de orizont = observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porțiuni de teren etcetera, de obicei cu scopul de a întocmi un plan, o schiță etcetera; figurat privire de ansamblu asupra unei probleme. ♢ Expresie A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită. ♦ Acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare. Un tur de forță. 3. Parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile. [Plural și: ture] – Din franceza tour.

2 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR², tururi, substantiv neutru (Familiar) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului; prin extensiune partea dorsală a corpului omenesc. – Din scr. tur.

3 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR substantiv (familiar) fund. (-ul pantalonilor.)

4 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR substantiv 1. (cuvant ce tine de fizica) tură. (- periodic al unui corp.) 2. înconjur. (Face un - al stadionului.) 3. raită, tură, (regional) otrocol. (Fac un - prin oraș.) 4. pasă. (- la jocul de cărți.)

5 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: tur (mișcare circulara, parte a pantalonilor) substantiv neutru, plural tururi

6 * Cuvantul cu diacritice: tur -uri
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR¹ -uri n. 1) Mișcare circulară completă a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix; turație. 2) Mișcare liniară pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ♢ - retur (sau - și retur) dus și întors. 3) Plimbare scurtă pe un anumit traseu. A face un -. 4) Parte a unei competiții sportive, reprezentând jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide în care fiecare partener distribuie pe rând cărțile de joc (până ajunge rândul iarăși primului jucător). franceza tour, limba germana Tour

7 * Cuvantul cu diacritice: tur -uri
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR² -uri n. rar Parte a pantalonilor bărbătești care acoperă regiunea dorsală a corpului. /conform limba sarba: tur

8 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR substantiv neutru 1. Mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație (2); ; tură¹ (2). ♦ Tur-retur = dus și întors, plecare și sosire; tur de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (figurat) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pistă = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat în jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurtă, raită. ♦ (Liv.) Acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere. ♦ Tur de forță = efort, întreprindere îndrăzneață. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzând jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în care se parcurge un circuit pe ditanță lungă. 3. (Tehnica) Mișcare circulară în jurul unui ax. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând. [Plural -ruri, -re. / < franceza tour, conform limba latina turnus – instrument pentru întors].

9 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: TUR substantiv neutru 1. mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație (2); tură¹ (2). o --retur = dus și întors, plecare și sosire; - de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (figurativ) privire de ansamblu asupra unei probleme; - de pistă = zbor de pe un traseu dreptunghiular, în jurul aerodromului. o a trage primul - de manivelă = a începe turnarea unui film. ♢ plimbare scurtă, raită. o - de oraș = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ♢ acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere. o - de forță = efort, întreprindere îndrăzneață. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumătate din totalul etapelor. ♢ întrecere sportivă (de ciclism), în care se parcurge un circuit pe distanță lungă. o - de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă. 3. (tehn.) mișcare circulară în jurul unui ax. 4. (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând. (< franceza tour)

10 * Cuvantul cu diacritice: tur -ri
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: tur (-ri), substantiv masculin – Fundul pantalonilor. Sb., cr. tur (Cihac, II, 427). Nu este clară eventuala legătură cu stur. Dacă aparține familiei limba sarba: stura „rogojină de papură”, sturati „a cădea, a face să cadă”, sturac „cocean de porumb cu pănușă”, pare să reprezinte poate o rădăcină ca cea a lui stur ‹ limba latina stylum, care indică ideea de „coloană” sau de „cilindru gol”. În acest caz, prin aceeași familie ar trebui să se explice tureac (var. tureatcă), substantiv neutru și feminin: (carîmb; ciorap fără talpă, pulpar). Următoarele ipoteze prezentate în această privință nu sînt convingătoare: în loc de trubeatcă, din limba slava (veche) trąba, conform trîmbă (Cihac, II, 427), soluție imposibilă fonetic; în legătură cu limba albaneza trik (Philippide, II, 738); din verifica cuvantul: limba germana theobroch, gepig. theubreki, de unde limba latina med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. török, limba albaneza turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 și ZRPh., L, 252; REW 8967N); din limba latina thylacus ‹ limba greaca (veche) θύλαϰος (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea).

11 * Cuvantul cu diacritice: tur
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: tur interjectie – Exprimă ideea de flecăreală. Creație expresivă, conform dur, zur, hur, mor etcetera – Derivat turavura, adverb (vorbărie goală); turlu-burlu, adverb (nebunește); turui (var. torăi, torosi), verb (a vorbi mult și repede, a durui; a gurlui porumbeii); turuială (var. turuitură), substantiv feminin (vorbărie, trăncăneală); turlui, verb (Mold., a suna, a cînta din ...., a zornăi); turluitură, substantiv feminin (Mold., sunet, murmur, zvon); turlac, adjectiv (amețit, zăpăcit, mai ales de băutură sau de somn), probabil în loc de turulac, sau de trulac, conform trululu, mr. turlu „nebun” (după Șeineanu, II, 369, Tiktin și Candrea, din limba turca: torlak „ușuratic”; după Scriban, de la Turlaci, populație turanică din Basar.); turlăci, verb (a ameți, a zăpăci).

12 * Cuvantul cu diacritice: tur -ruri
Cuvantul fara diacritice: tur

Definitie: tur (-ruri), substantiv neutru – Învîrtire, ocol. Franceza tour. – Derivat turaj, substantiv neutru (mișcare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu.