Definitie Tur - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Tur1, tururi, substantiv neutru
1. Miscare circulara a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuata pana la revenirea in punctul de plecare; inconjur; (sport) distanta egala cu lungimea pistei, considerata de la punctul de plecare al sportivului; miscare liniara pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tura1 (2). ♦ Tur-retur sau tur si retur = dus si intors, plecare si sosire.
Tur de orizont = observare succesiva, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei portiuni de teren etcetera, de obicei cu scopul de a intocmi un plan, o schita etcetera; figurat privire de ansamblu asupra unei probleme. ♢ Expresie A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film.
2. Plimbare scurta pe un anumit traseu; raita. ♦ Actiune, initiativa, intreprindere care cere efort, perseverenta, indemanare.
Un tur de forta.
3. Parte dintr-o competitie sportiva organizata dupa anumite norme, constand dintr-un sir de etape, care reprezinta prima jumatate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportiva, mai ales de ciclism, in cursul careia se parcurge un circuit pe distanta lunga, cu scurte opriri.
4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie, pe rand, cartile. [Plural si: ture] – Din franceza Tour.

Varianta definitie 2: Tur2, tururi, substantiv neutru (Familiar) Parte a pantalonilor care acopera regiunea dorsala a corpului; prin extensiune partea dorsala a corpului omenesc. – Din scr. Tur.

Varianta definitie 3: Tur substantiv (familiar) fund. (-ul pantalonilor.)

Varianta definitie 4: Tur substantiv
1. (cuvant ce tine de fizica) tura. (- periodic al unui corp.)
2. inconjur. (Face un - al stadionului.)
3. raita, tura, (regional) otrocol. (Fac un - prin oras.)
4. pasa. (- la jocul de carti.)

Varianta definitie 5: Tur (miscare circulara, parte a pantalonilor) substantiv neutru, plural tururi

Varianta definitie 6: Tur1 -uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) Miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ♢ - retur (sau - si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un -. 4) Parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, limba germana Tour

Varianta definitie 7: Tur2 -uri n. rar Parte a pantalonilor barbatesti care acopera regiunea dorsala a corpului. /conform limba sarba: tur

Varianta definitie 8: Tur substantiv neutru
1. Miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura1 (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (figurat) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata.
2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga.
3. (Tehnica) Miscare circulara in jurul unui ax.
4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Plural -ruri, -re. / < franceza tour, conform limba latina turnus – instrument pentru intors].

Varianta definitie 9: Tur substantiv neutru
1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura1 (2). o --retur = dus si intors, plecare si sosire; - de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (figurativ) privire de ansamblu asupra unei probleme; - de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. o a trage primul - de manivela = a incepe turnarea unui film. ♢ plimbare scurta, raita. o - de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ♢ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. o - de forta = efort, intreprindere indrazneata.
2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ♢ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. o - de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta.
3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax.
4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< franceza tour)

Varianta definitie 10: Tur (-ri), substantiv masculin – Fundul pantalonilor.
Sb., cr. tur (Cihac, II, 427).
Nu este clara eventuala legatura cu stur.
Daca apartine familiei limba sarba: stura „rogojina de papura”, sturati „a cadea, a face sa cada”, sturac „cocean de porumb cu panusa”, pare sa reprezinte poate o radacina ca cea a lui stur ‹ limba latina stylum, care indica ideea de „coloana” sau de „cilindru gol”.
În acest caz, prin aceeasi familie ar trebui sa se explice tureac (var. tureatca), substantiv neutru si feminin: (carimb; ciorap fara talpa, pulpar).
Urmatoarele ipoteze prezentate in aceasta privinta nu sint convingatoare: in loc de trubeatca, din limba slava (veche) trąba, conform trimba (Cihac, II, 427), solutie imposibila fonetic; in legatura cu limba albaneza trik (Philippide, II, 738); din verifica cuvantul: limba germana theobroch, gepig. *theubreki, de unde limba latina med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. török, limba albaneza *turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 si ZRPh., L, 252; REW 8967N); din limba latina thylacus ‹ limba greaca (veche) θύλαϰος (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea).

Varianta definitie 11: Tur interjectie – Exprima ideea de flecareala.
Creatie expresiva, conform dur, zur, hur, mor etcetera – Derivat turavura, adverb (vorbarie goala); turlu-burlu, adverb (nebuneste); turui (var. torai, torosi), verb (a vorbi mult si repede, a durui; a gurlui porumbeii); turuiala (var. turuitura), substantiv feminin (vorbarie, trancaneala); turlui, verb (Mold., a suna, a cinta din ...., a zornai); turluitura, substantiv feminin (Mold., sunet, murmur, zvon); turlac, adjectiv (ametit, zapacit, mai ales de bautura sau de somn), probabil in loc de *turulac, sau de *trulac, conform trululu, mr. turlu „nebun” (dupa Șeineanu, II, 369, Tiktin si Candrea, din limba turca: torlak „usuratic”; dupa Scriban, de la Turlaci, populatie turanica din Basar.); turlaci, verb (a ameti, a zapaci).

Varianta definitie 12: Tur (-ruri), substantiv neutru – Învirtire, ocol.
Franceza tour. – Derivat turaj, substantiv neutru (miscare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu.