Tușina
Definitie, sens si explicatie
1Tusina, tusinez, verb I.
1. Tranzitiv (Regional) A tunde oile pe sub pantece si intre picioarele dinapoi, pentru a usura mulsul si suptul mieilor.
2. A tunde scurt parul, barba sau mustata cuiva.
3. A taia atele, destramaturile de la capetele sau de pe laturile unei tesaturi, ale unei impletituri.
4. A tunde iarba; a aranaja (la acelasi nivel) frunzisul unor arbori sau arbusti. – Limba Latina *tonsionare (< tonsio).
1. Tranzitiv (Regional) A tunde oile pe sub pantece si intre picioarele dinapoi, pentru a usura mulsul si suptul mieilor.
2. A tunde scurt parul, barba sau mustata cuiva.
3. A taia atele, destramaturile de la capetele sau de pe laturile unei tesaturi, ale unei impletituri.
4. A tunde iarba; a aranaja (la acelasi nivel) frunzisul unor arbori sau arbusti. – Limba Latina *tonsionare (< tonsio).
2Tusina verb, indicativ prezent 1 singular tusinez, 3 singular si plural tusineaza
3A tusina -ez tranzitiv popular 1) (oile) A tunde pe sub pantece si intre picioarele de dinapoi (pentru a putea mulge mai usor si a inlesni meilor suptul). 2) (parul, barba, mustatile, iarba etcetera) A taia uniform scurtand si dand un aspect ingrijit. /<lat. tonsionare
4Tusina (-nez, -at), verb –
1. A tunde. –
2. A tunde oile.
Limba Latina tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul verb *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; conform Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmas rom. tusina „tunsoare, lama tunsa”, cuvint putin atestat de Puscariu 1783; Puscariu, Conv. lit., Xxxix, 328; Lacea, Dacor., Ii, 626; Rew 8783), conform sard. tosone, franceza toison. – Derivat tusinat, adjectiv (tuns; taiat); tusinatura, substantiv feminin (canura, partea mai scurta a linii).
1. A tunde. –
2. A tunde oile.
Limba Latina tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul verb *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; conform Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmas rom. tusina „tunsoare, lama tunsa”, cuvint putin atestat de Puscariu 1783; Puscariu, Conv. lit., Xxxix, 328; Lacea, Dacor., Ii, 626; Rew 8783), conform sard. tosone, franceza toison. – Derivat tusinat, adjectiv (tuns; taiat); tusinatura, substantiv feminin (canura, partea mai scurta a linii).