Tăgădui
Definitie, sens si explicatie
1Tăgădui, tagaduiesc, verb Iv.
Tranzitiv A contesta o afirmatie, a nu recunoaste ceva; a nega; a dezminti. ♦ (Rar) A refuza.
Iar ei ii tagaduia aceasta cerere (Corjan). – Magh. Tagadni.
Tranzitiv A contesta o afirmatie, a nu recunoaste ceva; a nega; a dezminti. ♦ (Rar) A refuza.
Iar ei ii tagaduia aceasta cerere (Corjan). – Magh. Tagadni.
2Tăgădui, tagaduiesc, verb Iv.
Tranzitiv A contesta o afirmatie, a nu recunoaste ceva; a nega; a dezminti. ♦ (Rar) A refuza. – Din limba maghiara Tagadni.
Tranzitiv A contesta o afirmatie, a nu recunoaste ceva; a nega; a dezminti. ♦ (Rar) A refuza. – Din limba maghiara Tagadni.
3Tăgădui verb verifica cuvantul: ascunde, masca, refuza, respinge, tainui.
4Tăgădui verb
1. verifica cuvantul: nega.
2. verifica cuvantul: retracta.
3. verifica cuvantul: contesta.
1. verifica cuvantul: nega.
2. verifica cuvantul: retracta.
3. verifica cuvantul: contesta.
5Tagadui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural tagaduiesc, imperfect 3 singular tagaduia; conjunctie: prezent 3 singular si plural tagaduiasca
6A Tăgădui -iesc tranzitiv (adevaruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevarat; a nega; a contesta; a dezminti. /<ung. tagad
7Tagadui (-uesc, -it), verb – A nega, a dezminti.
Mag. tagadni (Cihac, Ii, 529; Galdi, Dict., 97). – Derivat tagada, substantiv feminin (negatie; contestatie), deverbal sau din mag. tagad; taga, substantiv feminin (negatie), secolul Xvii, cuvant invechit; tagaduiala, substantiv feminin (negatie); tagaduicios, adjectiv (indoielnic), cuvant invechit; tagaduitor, adjectiv (care tagaduieste).
Mag. tagadni (Cihac, Ii, 529; Galdi, Dict., 97). – Derivat tagada, substantiv feminin (negatie; contestatie), deverbal sau din mag. tagad; taga, substantiv feminin (negatie), secolul Xvii, cuvant invechit; tagaduiala, substantiv feminin (negatie); tagaduicios, adjectiv (indoielnic), cuvant invechit; tagaduitor, adjectiv (care tagaduieste).