Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tămîie

1 * Cuvantul cu diacritice: tămîie
Cuvantul fara diacritice: tamiie

Definitie: tămîie, substantiv feminin – 1. Substanță rășinoasă, oliban. – 2. Lingușire. – 3. (Argou) Plictiseală, urît, lehamite. – Varianta Banat tămîńe. Mr. θimnamă, megl. tămǫnă. Gr. θυμιάμα (Miklosich, Fremdw., 133; Roesler 577; Murnu 54; REW 8722, prin intermediul limba latina thymiama (Tiktin) probabil trecut la thym(i)anea (Candrea), conform verifica cuvantul: sard. timangia (Azlori 322), logud. timanza, verifica cuvantul: franceza timoine. Derivat directă din limba greaca (veche), sau din limba slava (veche) timijanŭ, conform bulgara, slov. temjan, limba sarba:, cr. tamjan, mag. tömjen (Cihac, II, 400; Conev 109), nu este posibilă fonetic. Derivat tămîier, substantiv masculin (ienupăr, Iuniperus communis); tămîier, substantiv neutru (vas de tămîiat); tămîierniță, substantiv feminin (vas de tămîiat); tămîietoare, substantiv feminin (vas de tămîiat, femeie care tămîiază, bocitoare); tămîioară, substantiv feminin (violetă, Viola Jooi, Viola odorata); tămîios, adjectiv (cu gust aromat; parfumat, muscat); tămîioasă, substantiv feminin (viță de vie care produce struguri aromați; vin muscat); tămîiță, substantiv feminin (plantă, Chenopodium ambrosioides; Ch. botrys); tămîia, verb (a răspîndi fum de tămîie; a linguși); tămîiat, adjectiv (afumat cu tămîie; cherchelit, băut); tămîietor, substantiv masculin (lingușitor).