Uib oib
Definitie, sens si explicatie
1Uib (oib) substantiv neutru (reg.; in expresie) uibul locului = orbeste, la noroc, pe nimereala.
2Uib substantiv masculin – În expresia in uib „contra”.
Limba Latina obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea).
În Olt., conform mr. nuib(are) „a contrazice”.
Limba Latina obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea).
În Olt., conform mr. nuib(are) „a contrazice”.
3Uib, uiburi, substantiv neutru (Regional) Cuprins, intindere. ♢ Expresie În uibul locului = A) cat vezi cu ochii; B) intr-un noroc, pe nimerite. – Limba Latina Obvium.