Umanism
Definitie, sens si explicatie
1Umanism substantiv neutru Miscare sociala si culturala aparuta in apusul Europei in secolul Xiv, ca expresie a luptei impotriva feudalismului si a invataturii scolastice, care a promovat ideea increderii in valoarea omului si a perfectionarii sale, a militat pentru dezvoltarea libera si multilaterala a personalitatii umane, pentru o cultura laica (in spiritul vechii culturi clasice) etcetera ♦ P.gener.
Atitudine de incredere in valoarea omului. – Din franceza Humanisme, limba germana Humanismus.
Atitudine de incredere in valoarea omului. – Din franceza Humanisme, limba germana Humanismus.
2Umanism substantiv neutru
3Umanism n. 1) Conceptie social-politica care afirma dreptul fiintei umane la libertate, desavarsire si dezvoltare multilaterala, proclamand ca principii etice supreme egalitatea si demnitatea umana. 2) (in epoca Renasterii) Miscare progresista social-culturala, care a proclamat eliberarea personalitatii umane de ideologia feudalismului. /<fr. humanisme, limba germana Humanismus
4Umanism substantiv neutru
1. Orientare progresista a gandirii epocii Renasterii, aparuta ca expresie a luptei impotriva feudalismului si scolasticii, care a proclamat libertatea personalitatii umane. ♦ Ansamblul ideilor si conceptiilor care exprima aprecierea demnitatii si libertatii omului, grija fata de om si de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, caracterizat prin cerinta dezvoltarii continue si multilaterale a personalitatii umane.
2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitarista sau umana. [< franceza humanisme, conform limba italiana umanismo].
1. Orientare progresista a gandirii epocii Renasterii, aparuta ca expresie a luptei impotriva feudalismului si scolasticii, care a proclamat libertatea personalitatii umane. ♦ Ansamblul ideilor si conceptiilor care exprima aprecierea demnitatii si libertatii omului, grija fata de om si de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, caracterizat prin cerinta dezvoltarii continue si multilaterale a personalitatii umane.
2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitarista sau umana. [< franceza humanisme, conform limba italiana umanismo].
5Umanism substantiv neutru
1. miscare culturala si orientare progresista a gandirii din epoca Renasterii, aparuta ca expresie a luptei impotriva feudalismului si scolasticii, care a insemnat o puternica afirmare a preocuparii fata de om, promovand, in opozitie cu ideologia si cultura medievala, o cultura militand pentru dezvoltarea multilaterala a personalitatii, pe baza culturii antice.
2. ansamblul ideilor si conceptiilor care exprima aprecierea demnitatii si libertatii omului, grija fata de om si de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, caracterizat prin cerinta dezvoltarii continue si multilaterale a personalitatii umane. ♢ (prin extensiune) atitudine, manifestare umanitara sau umana. (< franceza humanisme, limba germana Humanismus)
1. miscare culturala si orientare progresista a gandirii din epoca Renasterii, aparuta ca expresie a luptei impotriva feudalismului si scolasticii, care a insemnat o puternica afirmare a preocuparii fata de om, promovand, in opozitie cu ideologia si cultura medievala, o cultura militand pentru dezvoltarea multilaterala a personalitatii, pe baza culturii antice.
2. ansamblul ideilor si conceptiilor care exprima aprecierea demnitatii si libertatii omului, grija fata de om si de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, caracterizat prin cerinta dezvoltarii continue si multilaterale a personalitatii umane. ♢ (prin extensiune) atitudine, manifestare umanitara sau umana. (< franceza humanisme, limba germana Humanismus)