Uman -ă
Definitie, sens si explicatie
1Uman, -ă, umani, -e, adjectiv
1. Care tine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umana (sau antropologica) = antropogeografie.
2. (Adesea adverbial) Care are dragoste fata de oameni, care simte compasiune fata de suferintele lor; omenos, bun, sensibil. – Din limba latina Humanus.
1. Care tine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umana (sau antropologica) = antropogeografie.
2. (Adesea adverbial) Care are dragoste fata de oameni, care simte compasiune fata de suferintele lor; omenos, bun, sensibil. – Din limba latina Humanus.
2Uman antonim: antiumanitar, inuman, neuman, neomenesc, antiuman
3Uman adjectiv I. omenesc, (popular) crestinesc. (Purtare -.)
2. verifica cuvantul: bun. Ii. modern, umanistic. (Sectie - la un liceu.)
2. verifica cuvantul: bun. Ii. modern, umanistic. (Sectie - la un liceu.)
4Uman adjectiv m., plural umani; f. singular umana, plural umane
5Uman -a (-i, -e) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natura -a. Forta -a. ♢ Specia -a omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trasaturi de om. Fiinta -a. 3) Care tine de om. Stiinta -a. 4) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota omenie; patruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanus
6Uman, -ă adjectiv
1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umana (sau antropologica) = antropogeografie.
2. (Adesea adverb) Omenos, bun, bland. [< limba latina humanus, conform franceza humain, limba italiana umano].
1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umana (sau antropologica) = antropogeografie.
2. (Adesea adverb) Omenos, bun, bland. [< limba latina humanus, conform franceza humain, limba italiana umano].
7Uman, -ă adjectiv
1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. o geografie -a = antropogeografie.
2. (si adverb ) cu dragoste de oameni, omenos, bun, bland. (< limba latina humanus)
1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. o geografie -a = antropogeografie.
2. (si adverb ) cu dragoste de oameni, omenos, bun, bland. (< limba latina humanus)