Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Umbla

1 * Cuvantul cu diacritice: umblá
Cuvantul fara diacritice: umbla

Definitie: UMBLA, umblu, verb I. Intranzitiv I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ Expresie A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (Popular) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (Popular) Umblă sănătos (sau cu bine), urare adresată cuiva care pleacă. (Popular) A umbla după cineva = a căuta cu insistență să obțină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (Pop.; despre nori) A se mișca, a se deplasa. 3. (Popular) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umblă la școală. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umblă în cărăușie. 4. A se purta (îmbrăcat sau încălțat) într-un anumit fel. Umblă întunecat și încruntat. II. 1. (Pop; despre unelte, aparate, mecanisme etcetera) A se afla în funcțiune; a funcționa. 2. (Despre gură, ochi etcetera) A se mișca continuu. ♢ Expresie A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). III. (Popular) A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulație, a avea valoare, curs. IV. 1. A căuta, a scotoci, a cotrobăi (pentru a găsi ceva). 2. A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (Popular) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ Figurativ A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni V. Figurativ A căuta, a se strădui să obțină ceva; a se sili, a încerca să... ♢ Expresie A umbla după cai verzi (pe pereți) = a căuta să obțină lucruri nerealizabile. A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite. ♦ A intenționa, a fi gata să... [Varianta: (înv și popular) îmbla verb I.] – Limba Latina ambulare.

2 * Cuvantul cu diacritice: umblá
Cuvantul fara diacritice: umbla

Definitie: UMBLA verb 1. verifica cuvantul: merge. 2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se mișca, (popular) a se purta. (- puțin prin grădină.) 3. verifica cuvantul: circula. 4. verifica cuvantul: colinda. 5. verifica cuvantul: călători. 6. verifica cuvantul: hoinări. 7. verifica cuvantul: purta. 8. verifica cuvantul: funcționa. 9. verifica cuvantul: încerca. 10. verifica cuvantul: căuta. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, (popular) a scociorî, (învechit și reg.) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Moldova) a bârcâi, (Bucovina) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Banat) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. și Bucovina) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (învechit) a scorteli. (Nu mai - prin lucrurile mele.) 11. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (- cu tertipuri.)

3 * Cuvantul cu diacritice: umblá
Cuvantul fara diacritice: umbla

Definitie: umbla verb, indicativ prezent 1 singular umblu, 2 singular umbli, 3 singular și plural umblă

4 * Cuvantul cu diacritice: a umblá úmblu
Cuvantul fara diacritice: umbla

Definitie: A UMBLA¹ umblu intranz. I. 1) A se deplasa dintr-un loc în altul (pe jos, călare sau cu un vehicul); a merge. - cu căruța. ♢ - în cruce a circula în toate direcțiile fără răgaz. - după cineva a) a merge din urma cuiva; b) a căuta să câștige simpatia (sau dragostea) cuiva. - de ici-colo (sau de colo până colo) a nu-și găsi locul; a nu avea astâmpăr. 2) A merge din loc în loc fără un scop precis; a hoinări; a vagabonda. - pe drumuri. 3) pop. (despre mijloace de locomoție) A circula pe o cale de comunicație; a parcurge un traseu. Autobuzul umblă regulat. 4) (despre persoane) A merge cu regularitate. - la școală. 5) (despre persoane) A răscoli un spațiu restrâns cu mâinile, căutând ceva; a cotrobăi. - prin cărți. 6) pop. (despre sisteme tehnice) A fi în stare de funcționare; a funcționa. Ceasul umblă. 7) (despre ființe) A se atinge de ceva fără știrea persoanei responsabile. - la bani. 8) (urmat de o complinire cu prepoziția după) A căuta insistent (să obțină ceva). - după onoruri. 9) (urmat de o complinire cu prepoziția cu) A se ocupa un timp oarecare (cu ceva). - cu oile. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă ideea de circulație) Umblă vești (sau zvonuri). ♢ - din mână în mână a trece de la unul la altul. 2) (exprimă ideea de ținută vestimentara) - cu pălărie. 3) (exprimă ideea de mișcare continuă și frecventă) A-i - (cuiva) fălcile. limba latina ambulare

5 * Cuvantul cu diacritice: a umblá úmblă
Cuvantul fara diacritice: umbla

Definitie: A UMBLA² umblă intranz. reg. (despre borș, vin etcetera) A se afla în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a fermenta. limba latina ambulare

6 * Cuvantul cu diacritice: umblá -lu -át
Cuvantul fara diacritice: umbla

Definitie: umbla (-lu, -at), verb – 1. A merge. – 2. A circula, a călători, a se mișca, a funcționa. – 3. A se duce undeva regulat, a frecventa. – 4. A vizita, a parcurge, a străbate. – 5. A circula, a avea valoare de circulație. – 6. A valora. – 7. A avea curs, a fi acceptat. – 8. A merge după cineva sau ceva, a urmări. – 9. A privi prin, a se ocupa de. – 10. a căuta, a scotoci, a cerceta. – 11. A trata de, a căuta de. – 12. (Trans.) A urma un curs, a studia. – Varianta îmbla. Mr. imnu, megl. amnu, amnari, istr. omnu. Limba Latina ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea, Elements, 82; Pușcariu 1797; REW 412), conform limba italiana ambiare, prov., sp., port. amblar, franceza ambler. – Derivat umblăreț, adjectiv (care umblă mult); umblat, adjectiv (care a călătorit mult, frecventat, circulat); umblător, adjectiv (care umblă; pribeag; mobil; varietate de grîu); umblătoare, substantiv feminin (closet, privată); umblătură, substantiv feminin (mers); umblet, substantiv neutru (mers, fel de a merge; umblare, călătorie; drumeție; comportare, conduită; intrigă, demers, procedură).