Definitie Umbla - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Umbla, umblu, verb I. Intranzitiv I.
1. A se deplasa dintr-un loc in altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ Expresie A-i umbla cuiva ceva prin gura = a nu-si putea aminti pentru un moment de ceva care ii este extrem de familiar, de cunoscut. (Popular) A-i umbla cuiva ceva prin (sau in) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gand. (Popular) Umbla sanatos! (sau cu bine!), urare adresata cuiva care pleaca. (Popular) A umbla dupa cineva = a cauta cu insistenta sa obtina simpatia cuiva; a face curte unei femei.
2. A strabate (ca drumet) un loc; a merge din loc in loc, a colinda, a cutreiera; a hoinari, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (Pop.; despre nori) A se misca, a se deplasa.
3. (Popular) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa.
Umbla la scoala. ♦ A se ocupa, a se indeletnici cu..., a lucra la...
Umbla in carausie.
4. A se purta (imbracat sau incaltat) intr-un anumit fel.
Umbla intunecat si incruntat. II.
1. (Pop; despre unelte, aparate, mecanisme etcetera) A se afla in functiune; a functiona.
2. (Despre gura, ochi etcetera) A se misca continuu. ♢ Expresie A-i umbla cuiva limba (prin gura) = a vorbi (mult). Iii. (Popular) A trece (din mana in mana), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi in circulatie, a avea valoare, curs. IV.
1. A cauta, a scotoci, a cotrobai (pentru a gasi ceva).
2. A lua in mana; a pune mana pe ceva, a atinge. ♦ (Popular) A lucra cu..., a se servi de...; a manui. ♦ Figurativ A se folosi de..., a face uz de...
Nu umbla cu minciuni! V. Figurativ A cauta, a se stradui sa obtina ceva; a se sili, a incerca sa... ♢ Expresie A umbla dupa cai verzi (pe pereti) = a cauta sa obtina lucruri nerealizabile.
A umbla dupa doi iepuri deodata = a urmari in acelasi timp doua scopuri, doua avantaje diferite. ♦ A intentiona, a fi gata sa... [Varianta: (inv si popular) Imbla verb I.] – Limba Latina Ambulare.

Varianta definitie 2: Umbla verb
1. verifica cuvantul: merge.
2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se misca, (popular) a se purta. (- putin prin gradina.)
3. verifica cuvantul: circula.
4. verifica cuvantul: colinda.
5. verifica cuvantul: calatori.
6. verifica cuvantul: hoinari.
7. verifica cuvantul: purta.
8. verifica cuvantul: functiona.
9. verifica cuvantul: incerca.
10. verifica cuvantul: cauta. a cotrobai, a rascoli, a scormoni, a scotoci, (popular) a scociori, (invechit si reg.) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicai, a corlesi, a cotili, a hojbai, a scobarlai, (Moldova) a barcai, (Bucovina) a boltai, (prin Olt.) a buldusi, (prin Banat) a burfai, (Ban.) a cobarlui, (Mold. si Bucovina) a cociobai, (Munt.) a scofeli, (invechit) a scorteli. (Nu mai - prin lucrurile mele.)
11. a (se) folosi, a intrebuinta, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (- cu tertipuri.)

Varianta definitie 3: Umbla verb, indicativ prezent 1 singular umblu, 2 singular umbli, 3 singular si plural umbla

Varianta definitie 4: A umbla1 umblu intranz. I. 1) A se deplasa dintr-un loc in altul (pe jos, calare sau cu un vehicul); a merge. - cu caruta. ♢ - in cruce a circula in toate directiile fara ragaz. - dupa cineva a) a merge din urma cuiva; b) a cauta sa castige simpatia (sau dragostea) cuiva. - de ici-colo (sau De colo pana colo) a nu-si gasi locul; a nu avea astampar. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a hoinari; a vagabonda. - pe drumuri. 3) pop. (despre mijloace de locomotie) A circula pe o cale de comunicatie; a parcurge un traseu. Autobuzul umbla regulat. 4) (despre persoane) A merge cu regularitate. - la scoala. 5) (despre persoane) A rascoli un spatiu restrans cu mainile, cautand ceva; a cotrobai. - prin carti. 6) pop. (despre sisteme tehnice) A fi in stare de functionare; a functiona. Ceasul umbla. 7) (despre fiinte) A se atinge de ceva fara stirea persoanei responsabile. - la bani. 8) (urmat de o complinire cu prepozitia Dupa) A cauta insistent (sa obtina ceva). - dupa onoruri. 9) (urmat de o complinire cu prepozitia Cu) A se ocupa un timp oarecare (cu ceva). - cu oile. II. (in imbinari stabile) 1) (exprima ideea de circulatie) Umbla vesti (sau Zvonuri). ♢ - din mana in mana a trece de la unul la altul. 2) (exprima ideea de tinuta vestimentara) - cu palarie. 3) (exprima ideea de miscare continua si frecventa) A-i - (Cuiva) Falcile. /<lat. ambulare

Varianta definitie 5: A umbla2 umbla intranz. reg. (despre bors, vin etcetera) A se afla in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fierbe; a fermenta. /<lat. ambulare

Varianta definitie 6: Umbla (-lu, -at), verb –
1. A merge. –
2. A circula, a calatori, a se misca, a functiona. –
3. A se duce undeva regulat, a frecventa. –
4. A vizita, a parcurge, a strabate. –
5. A circula, a avea valoare de circulatie. –
6. A valora. –
7. A avea curs, a fi acceptat. –
8. A merge dupa cineva sau ceva, a urmari. –
9. A privi prin, a se ocupa de. –
10. a cauta, a scotoci, a cerceta. –
11. A trata de, a cauta de. –
12. (Trans.) A urma un curs, a studia. – Varianta imbla.
Mr. imnu, megl. amnu, amnari, istr. omnu.
Limba Latina ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea, Élements, 82; Puscariu 1797; REW 412), conform limba italiana ambiare, prov., sp., port. amblar, franceza ambler. – Derivat umblaret, adjectiv (care umbla mult); umblat, adjectiv (care a calatorit mult, frecventat, circulat); umblator, adjectiv (care umbla; pribeag; mobil; varietate de griu); umblatoare, substantiv feminin (closet, privata); umblatura, substantiv feminin (mers); umblet, substantiv neutru (mers, fel de a merge; umblare, calatorie; drumetie; comportare, conduita; intriga, demers, procedura).