Umbră
Definitie, sens si explicatie
1Umbră, umbre, substantiv feminin I.
1. Lipsa de lumina, intunecime provocata de un corp opac care opreste razele de lumina; portiune din spatiu intunecoasa (si racoroasa) unde nu ajung direct razele de lumina. ♢ Locutiune adjectiv Fara umbra = corect, desavarsit, pur. ♢ Locutiune adverb Din umbra = fara a se arata pe fata; pe ascuns, pe furis. ♢ Expresie A sta (sau a fi, a ramane etcetera) in (sau la) umbra = a sta (sau a fi, a ramane etcetera) ascuns, retras, deoparte.
A lasa (pe cineva) in umbra = a lasa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva).
2. Întuneric, intunecime, obscuritate.
3. Nuanta inchisa, pata intunecata. ♦ Prin specializare: Parte mai intunecata dintr-o imagine plastica. ♦ Figurativ Stare de tristete, de ingandurare etcetera intiparita pe fata cuiva. Ii.
1. (De obicei urmat de o determinare in genitiv) Conturul intunecat al unei fiinte sau al unui lucru, proiectat pe o suprafata (mai) luminata. ♦ Expresie Se teme si de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos.
Face umbra pamantului (degeaba), se spune despre un om incapabil sa produca, sa realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunzele in forma de solzi, cu florile galbene-verzui si cu fructele de forma unor boabe rosii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclara, nedeslusita; obiect care nu se vede bine (din cauza intunericului, a cetii etcetera sau pentru ca este privit printr-un corp putin transparent).
2. (În conceptiile mistice si in basme) Duhul unui om mort sau fiinta supranaturala, fantomatica; stafie, fantoma, naluca. ♦ Figurativ Fiinta foarte slaba (si bolnava).
3. Figurativ Urma, semn abia perceptibil; cantitate foarte mica din ceva. ♦ Figurativ Parere, aparenta, iluzie. – Limba Latina Umbra.
1. Lipsa de lumina, intunecime provocata de un corp opac care opreste razele de lumina; portiune din spatiu intunecoasa (si racoroasa) unde nu ajung direct razele de lumina. ♢ Locutiune adjectiv Fara umbra = corect, desavarsit, pur. ♢ Locutiune adverb Din umbra = fara a se arata pe fata; pe ascuns, pe furis. ♢ Expresie A sta (sau a fi, a ramane etcetera) in (sau la) umbra = a sta (sau a fi, a ramane etcetera) ascuns, retras, deoparte.
A lasa (pe cineva) in umbra = a lasa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva).
2. Întuneric, intunecime, obscuritate.
3. Nuanta inchisa, pata intunecata. ♦ Prin specializare: Parte mai intunecata dintr-o imagine plastica. ♦ Figurativ Stare de tristete, de ingandurare etcetera intiparita pe fata cuiva. Ii.
1. (De obicei urmat de o determinare in genitiv) Conturul intunecat al unei fiinte sau al unui lucru, proiectat pe o suprafata (mai) luminata. ♦ Expresie Se teme si de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos.
Face umbra pamantului (degeaba), se spune despre un om incapabil sa produca, sa realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunzele in forma de solzi, cu florile galbene-verzui si cu fructele de forma unor boabe rosii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclara, nedeslusita; obiect care nu se vede bine (din cauza intunericului, a cetii etcetera sau pentru ca este privit printr-un corp putin transparent).
2. (În conceptiile mistice si in basme) Duhul unui om mort sau fiinta supranaturala, fantomatica; stafie, fantoma, naluca. ♦ Figurativ Fiinta foarte slaba (si bolnava).
3. Figurativ Urma, semn abia perceptibil; cantitate foarte mica din ceva. ♦ Figurativ Parere, aparenta, iluzie. – Limba Latina Umbra.
2Umbră substantiv verifica cuvantul: arest, inchisoare, ocna, penitenciar, puscarie, temnita, urma.
3Umbră substantiv
1. (rar) umbris. (E canicula si sta la -.)
2. verifica cuvantul: intuneric.
3. verifica cuvantul: fantoma.
4. verifica cuvantul: spectru.
5. (Botanica) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (regional) sparanghel.
1. (rar) umbris. (E canicula si sta la -.)
2. verifica cuvantul: intuneric.
3. verifica cuvantul: fantoma.
4. verifica cuvantul: spectru.
5. (Botanica) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (regional) sparanghel.
4Umbra substantiv feminin, g.-d. art. umbrei; plural umbre
5Umbră -e f. 1) Loc sau spatiu unde nu patrund razele soarelui. 2) Portiune intunecata care apare in una din partile unui obiect, cand este luminat din partea opusa (de obicei, de soare). -a casei. ♢ Din - pe ascuns; pe furis. A sta la - a sta (sau a ramane) ascuns. A fi -a cuiva a) a fi insotitorul permanent al cuiva; b) a fi mereu sub influenta cuiva; a depinde total de cineva. A se teme si de -a lui a fi foarte fricos. A lasa pe cineva in - a eclipsa pe cineva. -a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze in forma de solzi, cu flori galbene-verzui si cu fructe rosii, in forma de boabe. 3) Imagine intunecata, proiectata pe o suprafata luminata. 4) Lipsa de lumina; intuneric; obscuritate. A luci in -. 5) (in operele de arta plastica) Parte mai inchisa care contrasteaza cu partea pictata in culori deschise. ♢ A da -e a colora intunecat anumite portiuni dintr-un desen. 6) figurat: Urma a unei stari sufletesti (in expresia fetei). - de tristete. 7) Fiinta sau obiect care nu poate fi bine deslusit din cauza intunericului sau a departarii. -e trecand pe drum. 8) Persoana foarte slaba cu aspect bolnavicios. 9) figurat: Urma abia observata. O - de cicatrice. O - de recunostinta. [G.-d. Umbrei] /<lat. umbra
6Umbra (-re), substantiv feminin – Întunecime, lipsa de lumina. – Mr. aumbra, megl. umbra.
Limba Latina ŭmbra (Puscariu 1798; Rew 9046), conform limba italiana, prov., cat. ombra, franceza ombre. – Derivat umbrar, substantiv neutru (adapost impotriva arsitei); umbratic (var. umbratec), adjectiv (umbros), cu sufix -atic (dupa Puscariu 1799, din limba latina umbraticus); umbros (mr. aumbros), adjectiv (umbrit), conform limba latina umbrōsus (Puscariu 1802; Rew 9050); umbri, verb (a tine, a da umbra; a acoperi, a proteja, a adaposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 si Puscariu 1800 il considerau drept reprezentant al limba latina *ŭmbrῑre ‹ ŭmbrescĕre, conform mr. aumbredz; umbris, substantiv neutru (loc cu umbra); umbrela (var. umbreala), substantiv feminin (aparatoare de ploaie), din limba italiana ombrella, franceza ombrelle, conform limba neogreaca: ὀμπρέλα, limba turca: omrela; umbrelar, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de umbrele).
Limba Latina ŭmbra (Puscariu 1798; Rew 9046), conform limba italiana, prov., cat. ombra, franceza ombre. – Derivat umbrar, substantiv neutru (adapost impotriva arsitei); umbratic (var. umbratec), adjectiv (umbros), cu sufix -atic (dupa Puscariu 1799, din limba latina umbraticus); umbros (mr. aumbros), adjectiv (umbrit), conform limba latina umbrōsus (Puscariu 1802; Rew 9050); umbri, verb (a tine, a da umbra; a acoperi, a proteja, a adaposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 si Puscariu 1800 il considerau drept reprezentant al limba latina *ŭmbrῑre ‹ ŭmbrescĕre, conform mr. aumbredz; umbris, substantiv neutru (loc cu umbra); umbrela (var. umbreala), substantiv feminin (aparatoare de ploaie), din limba italiana ombrella, franceza ombrelle, conform limba neogreaca: ὀμπρέλα, limba turca: omrela; umbrelar, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de umbrele).