Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Umbră

1 * Cuvantul cu diacritice: úmbră
Cuvantul fara diacritice: umbra

Definitie: UMBRĂ, umbre, substantiv feminin I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ♢ Locutiune adjectiv Fără umbră = corect, desăvârșit, pur. ♢ Locutiune adverb Din umbră = fără a se arăta pe față; pe ascuns, pe furiș. ♢ Expresie A sta (sau a fi, a rămâne etcetera) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etcetera) ascuns, retras, deoparte. A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva). 2. Întuneric, întunecime, obscuritate. 3. Nuanță închisă, pată întunecată. ♦ Prin specializare: Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. ♦ Figurativ Stare de tristețe, de îngândurare etcetera întipărită pe fața cuiva. II. 1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată. ♦ Expresie Se teme și de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos. Face umbră pământului (degeaba), se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile galbene-verzui și cu fructele de forma unor boabe roșii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etcetera sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent). 2. (În concepțiile mistice și în basme) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă. ♦ Figurativ Ființă foarte slabă (și bolnavă). 3. Figurativ Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva. ♦ Figurativ Părere, aparență, iluzie. – Limba Latina umbra.

2 * Cuvantul cu diacritice: úmbră
Cuvantul fara diacritice: umbra

Definitie: UMBRĂ substantiv verifica cuvantul: arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, urmă.

3 * Cuvantul cu diacritice: úmbră
Cuvantul fara diacritice: umbra

Definitie: UMBRĂ substantiv 1. (rar) umbriș. (E caniculă și stă la -.) 2. verifica cuvantul: întuneric. 3. verifica cuvantul: fantomă. 4. verifica cuvantul: spectru. 5. (BOTANICA) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (regional) sparanghel.

4 * Cuvantul cu diacritice: úmbră
Cuvantul fara diacritice: umbra

Definitie: umbră substantiv feminin, g.-d. art. umbrei; plural umbre

5 * Cuvantul cu diacritice: úmbră -e
Cuvantul fara diacritice: umbra

Definitie: UMBRĂ -e f. 1) Loc sau spațiu unde nu pătrund razele soarelui. 2) Porțiune întunecată care apare în una din părțile unui obiect, când este luminat din partea opusă (de obicei, de soare). -a casei. ♢ Din - pe ascuns; pe furiș. A sta la - a sta (sau a rămâne) ascuns. A fi -a cuiva a) a fi însoțitorul permanent al cuiva; b) a fi mereu sub influența cuiva; a depinde total de cineva. A se teme și de -a lui a fi foarte fricos. A lăsa pe cineva în - a eclipsa pe cineva. -a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze în formă de solzi, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii, în formă de boabe. 3) Imagine întunecată, proiectată pe o suprafață luminată. 4) Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate. A luci în -. 5) (în operele de artă plastică) Parte mai închisă care contrastează cu partea pictată în culori deschise. ♢ A da -e a colora întunecat anumite porțiuni dintr-un desen. 6) figurat: Urmă a unei stări sufletești (în expresia feței). - de tristețe. 7) Ființă sau obiect care nu poate fi bine deslușit din cauza întunericului sau a depărtării. -e trecând pe drum. 8) Persoană foarte slabă cu aspect bolnăvicios. 9) figurat: Urmă abia observată. O - de cicatrice. O - de recunoștință. [G.-D. umbrei] limba latina umbra

6 * Cuvantul cu diacritice: úmbră -re
Cuvantul fara diacritice: umbra

Definitie: umbră (-re), substantiv feminin – Întunecime, lipsă de lumină. – Mr. aumbră, megl. umbră. Limba Latina ŭmbra (Pușcariu 1798; REW 9046), conform limba italiana, prov., cat. ombra, franceza ombre. – Derivat umbrar, substantiv neutru (adăpost împotriva arșiței); umbratic (var. umbratec), adjectiv (umbros), cu sufix -atic (după Pușcariu 1799, din limba latina umbraticus); umbros (mr. aumbros), adjectiv (umbrit), conform limba latina umbrōsus (Pușcariu 1802; REW 9050); umbri, verb (a ține, a da umbră; a acoperi, a proteja, a adăposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 și Pușcariu 1800 îl considerau drept reprezentant al limba latina ŭmbrῑre ‹ ŭmbrescĕre, conform mr. aumbredz; umbriș, substantiv neutru (loc cu umbră); umbrelă (var. umbreală), substantiv feminin (apărătoare de ploaie), din limba italiana ombrella, franceza ombrelle, conform limba neogreaca: ὀμπρέλα, limba turca: omrela; umbrelar, substantiv masculin (fabricant sau vînzător de umbrele).