Umor
Definitie, sens si explicatie
1Umor substantiv neutru Înclinare spre glume si ironii, ascunse sub o aparenta de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei inclinatii; prin extensiune veselie, haz. ♦ Categorie estetica ce consta in sublinierea incompatibilitatii si absurditatii laturilor unor situatii in general firesti. [Varianta: Humor substantiv neutru] – Din franceza Humeur, humour.
Conform: limba engleza h u m o u r.
Conform: limba engleza h u m o u r.
2Umor substantiv
1. verifica cuvantul: haz.
2. duh, haz, spirit, (figurativ) piper, sare. (Gluma plina de -.)
1. verifica cuvantul: haz.
2. duh, haz, spirit, (figurativ) piper, sare. (Gluma plina de -.)
3Umor substantiv neutru
4Umor n. 1) Înclinatie spre gluma si ironie, ascunse sub o seriozitate aparenta. 2) Vorba care exprima o astfel de inclinatie. /<fr. humeur, humour
5Umor substantiv neutru Înclinare spre glume care se ascunde sub o infatisare serioasa, severa, plina de ironie si de neprevazut. [Varianta humor substantiv neutru / < limba engleza, franceza humour, conform limba latina humor – umoare].
6Umor substantiv neutru
1. inclinare spre glume si ironii care se ascunde sub o infatisare serioasa; (prin extensiune) voie buna, haz. o - negru = umor care isi trage forta comica din fapte tragice, macabre.
2. categorie estetica apartinand comicului, a carei esenta consta in evidentierea ingaduitoare a nepotrivirii si a absurditatii unor situatii considerate normale. (< franceza, limba engleza humour, limba latina humor)
1. inclinare spre glume si ironii care se ascunde sub o infatisare serioasa; (prin extensiune) voie buna, haz. o - negru = umor care isi trage forta comica din fapte tragice, macabre.
2. categorie estetica apartinand comicului, a carei esenta consta in evidentierea ingaduitoare a nepotrivirii si a absurditatii unor situatii considerate normale. (< franceza, limba engleza humour, limba latina humor)