Definitie Un o - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care il determina denumeste obiectul neindividualizat in discutie) Un prieten. ♢ (Accentueaza notiunea exprimata de substantiv) O bucurie se vestea in ochii ei. ♢ (Da sens general substantivului) Un artist, fie si mai genial decat Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugereaza o comparatie) Unul ca..., unul asemenea cu...
Mi se parea ca vad un Platon. ♦ (Da valoare substantivala unor cuvinte pe care le preceda) Un murdar. [Genitiv-dat. singular unui, unei; gen.-dat. plural unor] – Limba Latina Unus, una.

Varianta definitie 2: Un adjectiv m., g.-d. unui, plural unii; f. singular o, g.-d. unei, plural unele, g.-d. m. si feminin: unor

Varianta definitie 3: Un art. m., g.-d. unui; f. singular o, g.-d. unei; plural m. si feminin: niste, g.-d. unor

Varianta definitie 4: Un numeral m. cu valoare de adjectiv , g.-d. unui; f. o, g.-d. unei

Varianta definitie 5: UN o (Niste) art. nehot. 1) (folosit inaintea unui substantiv comun, indica genul, numarul si cazul acestuia si il prezinta ca nedeterminat, indefinit) Un oras. O scoala. 2) (folosit inaintea unui substantiv propriu, indica o asemanare cu persoana denumita de acest substantiv) Un Ion Creanga. O Marie Biesu. /<lat. unus, una

Varianta definitie 6: Un numeral –
1. Articol nedefinit: obiect neindividualizat. –
2. Num.: primul numar in numaratoare. –
3. Pron.: tine locul unui substantiv fara a indica in mod precis obiectul. – Mr., megl. un, una, istr. un ur.
Limba Latina ūnus (Puscariu 1808; REW 9075), conform vegl. yoin, limba italiana, sp. uno, prov., franceza, cat. un, port. hum. – Forma 1 si 2 un, f. o; 3 unul, f. una.
Gen. unui(a), f. unei(a), plural unor(a); a- paragogic este propriu pronume, conform acel.
Pron. se paote folosi ca adjectiv pentru a scoate in relief si inseamna „unicul, singurul”: conform cine poate lasa pacatele, fara unul Dumnezeu? (Coresi).
Forma f. una in functie de pronume nedef. n. inseamna „ceva, un lucru nedefinit, o lovitura”.
Unele dintre expresiile cu un sint balcanice, conform unul si acelasi, limba neogreaca: είς ϰαì ỏ αὐτος; unul si unul, limba neogreaca: ἔνας ϰ’ἔνας; una, limba neogreaca: μιά.
Derivat uni, verb (a pune impreuna, a asambla, a grupa), pe care Puscariu 1814 il reduce la limba latina unire; uneala, substantiv feminin (unire); unire, substantiv feminin (actiunea de a uni); unit, adjectiv (care formeaza un tot; substantiv masculin, persoana care apartine bisericii greco-catolice, uniat); unime, substantiv feminin (unitate); unicel (var. cuvant invechit unisor), adjectiv (unic). – Comp. unealta, substantiv feminin (scula; utilaj), pare sa fie rezultat din une-alte (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 276; Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 88; Tiktin; REW 382); unelti, verb (a face, a fauri; a complota, a urzi intrigi); uneltitor, adjectiv (intrigant, care se tine de intrigi); intruni, verb (a reuni, a alatura); intr’una, adverb (mereu); de-a una, adverb (invechit, mereu) de unde totdeauna (var. intotdeauna), adverb (mereu); uneori, adverb (cite o data); desuni, verb (a desface, a separa).
Conform: impreuna, vreun.
Derivat neol. unic, adjectiv , din franceza unique; unifica, verb, din franceza unifier; uniform, adjectiv , din franceza uniforme; unison, substantiv neutru, din franceza unisson; unitate, substantiv feminin, din franceza unite; uniune, substantiv feminin, din franceza union; reuni, verb, din franceza reunir.