Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Un o

1 * Cuvantul cu diacritice: un o
Cuvantul fara diacritice: un

Definitie: UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. ♢ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ♢ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Genitiv-dat. singular unui, unei; gen.-dat. plural unor] – Limba Latina unus, una.

2 * Cuvantul cu diacritice: un
Cuvantul fara diacritice: un

Definitie: un adjectiv m., g.-d. unui, plural unii; f. singular o, g.-d. unei, plural unele, g.-d. m. și feminin: unor

3 * Cuvantul cu diacritice: un
Cuvantul fara diacritice: un

Definitie: un art. m., g.-d. unui; f. singular o, g.-d. unei; plural m. și feminin: niște, g.-d. unor

4 * Cuvantul cu diacritice: un
Cuvantul fara diacritice: un

Definitie: un numeral m. cu valoare de adjectiv , g.-d. unui; f. o, g.-d. unei

5 * Cuvantul cu diacritice: un o
Cuvantul fara diacritice: un

Definitie: UN o (niște) art. nehot. 1) (folosit înaintea unui substantiv comun, indică genul, numărul și cazul acestuia și îl prezintă ca nedeterminat, indefinit) Un oraș. O școală. 2) (folosit înaintea unui substantiv propriu, indică o asemănare cu persoana denumită de acest substantiv) Un Ion Creangă. O Marie Bieșu. limba latina unus, una

6 * Cuvantul cu diacritice: un
Cuvantul fara diacritice: un

Definitie: un numeral – 1. Articol nedefinit: obiect neindividualizat. – 2. Num.: primul număr în numărătoare. – 3. Pron.: ține locul unui substantiv fără a indica în mod precis obiectul. – Mr., megl. un, ună, istr. un ur. Limba Latina ūnus (Pușcariu 1808; REW 9075), conform vegl. yoin, limba italiana, sp. uno, prov., franceza, cat. un, port. hum. – Forma 1 și 2 un, f. o; 3 unul, f. una. Gen. unui(a), f. unei(a), plural unor(a); a- paragogic este propriu pronume, conform acel. Pron. se paote folosi ca adjectiv pentru a scoate în relief și înseamnă „unicul, singurul”: conform cine poate lăsa păcatele, fără unul Dumnezeu? (Coresi). Forma f. una în funcție de pronume nedef. n. înseamnă „ceva, un lucru nedefinit, o lovitură”. Unele dintre expresiile cu un sînt balcanice, conform unul și același, limba neogreaca: είς ϰαì ỏ αὐτος; unul și unul, limba neogreaca: ἔνας ϰ’ἔνας; una, limba neogreaca: μιά. Derivat uni, verb (a pune împreună, a asambla, a grupa), pe care Pușcariu 1814 îl reduce la limba latina unire; uneală, substantiv feminin (unire); unire, substantiv feminin (acțiunea de a uni); unit, adjectiv (care formează un tot; substantiv masculin, persoană care aparține bisericii greco-catolice, uniat); unime, substantiv feminin (unitate); unicel (var. cuvant invechit unișor), adjectiv (unic). – Comp. unealtă, substantiv feminin (sculă; utilaj), pare să fie rezultat din une-alte (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276; Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 88; Tiktin; REW 382); unelti, verb (a face, a făuri; a complota, a urzi intrigi); uneltitor, adjectiv (intrigant, care se ține de intrigi); întruni, verb (a reuni, a alătura); într’una, adverb (mereu); de-a una, adverb (învechit, mereu) de unde totdeauna (var. întotdeauna), adverb (mereu); uneori, adverb (cîte o dată); desuni, verb (a desface, a separa). Conform: împreună, vreun. Derivat neol. unic, adjectiv , din franceza unique; unifica, verb, din franceza unifier; uniform, adjectiv , din franceza uniforme; unison, substantiv neutru, din franceza unisson; unitate, substantiv feminin, din franceza unite; uniune, substantiv feminin, din franceza union; reuni, verb, din franceza reunir.