Definitie Undă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ÚNDĂ, unde, substantiv feminin I.
1. Cantitate dintr-o masa de apa care face o miscare ritmica usoara de ridicare si coborare formand ondulatii la suprafata apei; prin extensiune apa (curgatoare sau statatoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etcetera care cade in rafale.
2. Masa de aer care se misca usor; prin extensiune aer, vazduh.
3. Miscare de vibratie (usoara); zgomot (usor). II. (Fiz.) Propagare din aproape in aproape a unei oscilatii, cu viteza finita si printr-o variatie spatiala. ♢ Lungime de unda = distanta dintre doua puncte succesive ale unei unde, in care oscilatia are aceeasi faza.
Unda seismica = unda pornita din epicentrul unui cutremur de pamant, de-a lungul careia cutremurul se propaga in interiorul si la suprafata pamantului.
Unda de soc = unda seismica de mare intensitate.
Unda electromagnetica = camp electromagnetic variabil care se propaga in urma interactiunilor dintre variatiile campului electric si ale celui magnetic. (În radiofonie) Unda scurta = unda electromagnetica cu o lungime medie de 0,50 m.
Unda mijlocie = unda electromagnetica cu o lungime de 200-600 m.
Unda lunga = unda electromagnetica cu o lungime de 700-2000 m.
Unda verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluentei maxime a traficului auto pe arterele de circulatie din orase, realizat printr-un sistem de comanda coordonata a semafoarelor. – Limba Latina Unda (cu sensul II dupa franceza onde).

Varianta definitie 2: ÚNDĂ substantiv
1. (cuvant ce tine de fizica) unda electromagnetica = radiounda.
2. verifica cuvantul: val.
3. adiere, boare, pala, suflare, suflu, (rar) scutur, (Oltenia) reveneala. (Nu se simtea nici o - de vant.)
4. unda pulsatila verifica cuvantul: puls.

Varianta definitie 3: Unda substantiv feminin, g.-d. art. undei; plural unde

Varianta definitie 4: ÚNDĂ -e f. 1) Ondulatie care se propaga pe suprafata unei ape linistite (mare, lac, iaz). -ele lacului. 2) Miscare (usor) oscilatoare intr-un mediu oarecare. ♢ - seismica unda pornita din epicentrul unui cutremur de pamant, de-a lungul careia cutremurul se propaga in interiorul si la suprafata pamantului. - sonora unda de sunet ce se propaga prin miscare oscilatoare. -e scurte, -e lungi, -e medii, -e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite in radiodifuziune. [G.-D. Undei] /<lat. unda

Varianta definitie 5: ÚNDĂ substantiv feminin fiecare din seria de miscari concentrice care se propaga intr-un mediu fluid sub influenta unei impulsiuni. o lungime de - = distanta la care se propaga o unda intr-un interval dat; - de soc = a) suflul unei bombe; b) unda seismica de mare intensitate; - verde = procedeu pentru asigurarea fluentei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comanda coordonata a semafoarelor. (< limba latina unda, dupa franceza onde)

Varianta definitie 6: Unda (-de), substantiv feminin –
1. Val, talaz. –
2. Talazuire. –
3. Suprafata a apei. – Mr. undà.
Limba Latina ŭnda (Puscariu 1810; REW 9059), conform vegl. yonda, limba italiana, prov., sp., port. onda, cat. ona. – Derivat unda, verb (a undui, a ondula, a face unde si valuri; a fierbe), pe care Puscariu 1811 si REW 9060 il trimit la limba latina ŭndāre; undatura, substantiv feminin (inundatie), probabil improprietate la Cantemir; undeza, verb (a fierbe), probabil cu sufix expresiv (dupa Candrea, din limba latina *ŭndĭzāre, conform limba italiana ondeggiare); undui (var. undoi(a), unduia), verb (a face valuri), dupa franceza ondoyer; unduios, adjectiv , dupa franceza onduleux. – Derivat neol. undina, substantiv feminin, din franceza ondine; inunda, verb, din franceza inonder.