Unul una
Definitie, sens si explicatie
1Unul, una, unii, unele, pronume nehot.
1. (Ține locul unui substantiv, fara a da o indicatie precisa asupra obiectului) Sa cantam una de jale. * Expresie Asta-i inca una! sau asta inca-i una! exclamatie de mirare (fata de comunicarea unui fapt surprinzator sau neobisnuit) sau de nemultumire (in legatura cu o intamplare neplacuta). ♢ (În alternanta cu „altul” sau cu sine insusi) Unul are ureche muzicala, unul are glas frumos. ♢ (În corelatie cu „altul”, exprima un raport de reciprocitate) Îsi luara ziua buna unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ♢ (Cu determinari care indica mai precis sensul substantivelor inlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ♢ (Cu nuanta peiorativa, folosit de obicei pe langa nume de persoana) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanta cu „altul”) Primul, intaiul.
2. (La plural) O parte din... ♦ (Adjectival) Niste, anumiti.
3. (Cu forma feminina si valoare neutra) Ceva.
A-si pune una in gand. * Expresie (Cu) una cu alta = compensandu-se (impreuna). [Genitiv-dat. singular unuia, uneia, plural unora] – Din Unu, una.
1. (Ține locul unui substantiv, fara a da o indicatie precisa asupra obiectului) Sa cantam una de jale. * Expresie Asta-i inca una! sau asta inca-i una! exclamatie de mirare (fata de comunicarea unui fapt surprinzator sau neobisnuit) sau de nemultumire (in legatura cu o intamplare neplacuta). ♢ (În alternanta cu „altul” sau cu sine insusi) Unul are ureche muzicala, unul are glas frumos. ♢ (În corelatie cu „altul”, exprima un raport de reciprocitate) Îsi luara ziua buna unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ♢ (Cu determinari care indica mai precis sensul substantivelor inlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ♢ (Cu nuanta peiorativa, folosit de obicei pe langa nume de persoana) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanta cu „altul”) Primul, intaiul.
2. (La plural) O parte din... ♦ (Adjectival) Niste, anumiti.
3. (Cu forma feminina si valoare neutra) Ceva.
A-si pune una in gand. * Expresie (Cu) una cu alta = compensandu-se (impreuna). [Genitiv-dat. singular unuia, uneia, plural unora] – Din Unu, una.
2Unul pronume careva, cineva, oarecare, vreunul, (popular) cinevasilea, (invechit si reg.) oarecine, oaresicine, (invechit) cinevasi, nestine. (- dintre ei a intarziat.)
3Unul pr. m., g.-d. unuia, plural unii; f. singular una, g.-d. uneia, plural unele, g.-d. m. si feminin: unora
4Unul una (Unii, Unele) pron. nehot. 1) la sing.
Cineva. 2) la pl.
O parte din. ♢ - mai bun (Frumos, destept etcetera) Decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etcetera). - ca - (sau - ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau A o tine) Una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una
Cineva. 2) la pl.
O parte din. ♢ - mai bun (Frumos, destept etcetera) Decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etcetera). - ca - (sau - ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau A o tine) Una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una