Urdina
Definitie, sens si explicatie
1Urdina, urdin, verb I. Intranzitiv (Înv. si reg.)
1. A merge des la cineva sau undeva; a face acelasi drum de repetate ori.
2. A avea diaree. [Prez. indicativ si: urdinez] – Limba Latina Ordinare.
1. A merge des la cineva sau undeva; a face acelasi drum de repetate ori.
2. A avea diaree. [Prez. indicativ si: urdinez] – Limba Latina Ordinare.
2Urdina verb (Medical) (regional) a trepada.
3Urdina verb, indicativ prezent 1 singular urdin, 3 singular si plural urdina
4A urdina urdin intranz. inv. 1) A face acelasi drum de nenumarate ori; a merge des la cineva sau undeva. 2) A avea diaree. /<lat. ordinare
5Urdina (-n, at), verb –
1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. –
2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”.
Limba Latina ordĭnāre (Puscariu 1826; Rew 6090).
Legatura cu limba slava (veche) lijati „a topi” (Cihac, Ii, 440) nu este posibila. – Derivat urdinare, substantiv feminin (diaree); urdinis, substantiv neutru (deschizatura, gura de stup).
În Mold.
1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. –
2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”.
Limba Latina ordĭnāre (Puscariu 1826; Rew 6090).
Legatura cu limba slava (veche) lijati „a topi” (Cihac, Ii, 440) nu este posibila. – Derivat urdinare, substantiv feminin (diaree); urdinis, substantiv neutru (deschizatura, gura de stup).
În Mold.