Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Urgie

1 * Cuvantul cu diacritice: urgíe
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: URGIE, urgii, substantiv feminin (Popular) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ Locutiune adjectiv De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etcetera; ură, furie. – Limba Latina orgia.

2 * Cuvantul cu diacritice: urgíe
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: URGIE substantiv verifica cuvantul: dezastru.

3 * Cuvantul cu diacritice: urgíe
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: URGIE substantiv verifica cuvantul: exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.

4 * Cuvantul cu diacritice: urgíe
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: urgie substantiv feminin, art. urgia, g.-d. art. urgiei; plural urgii, art. urgiile

5 * Cuvantul cu diacritice: urgíe -i
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: URGIE -i f. 1) Nenorocire mare, care se abate asupra cuiva; năpastă. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; prăpăd; calamitate; dezastru. [G.-D. urgiei] limba latina orgia

6 * Cuvantul cu diacritice: -urgíe
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: -URGIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „operă”, „lucrare”, „lucrătură”. [< limba italiana -urgia, franceza -urgie, conform limba greaca (veche) -ourgia < ergon].

7 * Cuvantul cu diacritice: -urgíe
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: -URGIE element -urg.

8 * Cuvantul cu diacritice: urgíe -íi
Cuvantul fara diacritice: urgie

Definitie: urgie (-ii) substantiv feminin – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (Înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui limba latina vulg. orgia (Densusianu, I, 202; Pușcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din limba latina orgilĭa ‹ limba greaca (veche) ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puțin probabilă. Conform: Rosetti, II, 69 și I, 174. – Derivat urgisi, verb (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; cuvant invechit, a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăți), conform limba neogreaca: ỏργίζωμαι „a supăra”; urgiseală, substantiv feminin (nenorocire).