Definitie Urgie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Urgie, urgii, substantiv feminin (Popular)
1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ Locutiune adjectiv De urgie = aducator de nenorocire. ♦ Dezlantuire violenta de forte ale naturii; prapad.
2. Comportare, fapta, manifestare de om dusmanos, furios etcetera; ura, furie. – Limba Latina Orgia.

Varianta definitie 2: Urgie substantiv verifica cuvantul: dezastru.

Varianta definitie 3: Urgie substantiv verifica cuvantul: exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.

Varianta definitie 4: Urgie substantiv feminin, art. urgia, g.-d. art. urgiei; plural urgii, art. urgiile

Varianta definitie 5: Urgie -i f. 1) Nenorocire mare, care se abate asupra cuiva; napasta. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; flagel; prapad; calamitate; dezastru. [G.-D. Urgiei] /<lat. orgia

Varianta definitie 6: -urgie Element secund de compunere savanta cu semnificatia „opera”, „lucrare”, „lucratura”. [< limba italiana -urgia, franceza -urgie, conform limba greaca (veche) -ourgia < ergon].

Varianta definitie 7: -urgie element -urg.

Varianta definitie 8: Urgie (-ii) substantiv feminin –
1. Ura, furie. –
2. Furie dumnezeiasca, pedeapsa divina. –
3. Dezastru, calamitate, nenorocire. –
4. (Înv.) Exil, surghiun. –
5. Pocitanie, vrajitoare. – Mr. urγie.
Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui limba latina vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Puscariu 1831; Candrea); der. directa din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibila fonetic.
Direct din limba latina *orgilĭa ‹ limba greaca (veche) ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este putin probabila.
Conform: Rosetti, II, 69 si I,
174. – Derivat urgisi, verb (a persecuta, a distruge; a uri, a-i dori raul; cuvant invechit, a surghiuni; a pedepsi, a nedreptati), conform limba neogreaca: ỏργίζωμαι „a supara”; urgiseala, substantiv feminin (nenorocire).